Acesta a rămas în memoria celor dragi un om simplu care privea realitatea așa cum este și întotdeauna avea o poziție clară asupra a tot ce se întâmpla, transmite Știri.md.

Într-un interviu pentru Vip Magazin, interpretul a fost întrebat: 

"- De ce nu plânge frunza când cade de pe ram? 

- Pentru că vine alta tânără din urmă. Iar noi ne temem să dăm viaţa noastră în numele aceleiaşi vieţi. Cum să te temi de ceea ce este inevitabil? Ai binevoit să te naşti? Fii drăguţ să mori", a declarat Ștefan Petrache.

Totodată, artistul a declarat că toată viața s-a căutat pe sine.

"Eu nu-l rog pe Dumnezeu să-mi dea cu nici o secundă mai mult decât merit. Dar toate pe care mi le-a dat, vreau să le trăiesc cum vreau, nu cum vor. O singură rugăminte: să nu devin povară pentru cei dragi", a mai spus Ștefan Petrache.

Știri.md amintește că renumitul vocalist al formației „Noroc”, Ștefan Petrache, a încetat din viață în seara zilei de ieri, 13 ianuarie.

Vestea despre moartea artistului a fost făcută publică pe o rețea de socializare de către fiica acestuia, Stefania Petrache.

Interpretul suferea de mai mulți ani de diabet zaharat, ce i-a adus şi alte complicaţii. 

Una dintre cele mai frumoase voci din spaţiul nostru, un distins intelectual şi patriot, Ştefan Petrache, s-a născut pe 8 mai în anul 1949, în s. Vânători, r-nul Nisporeni. 

După ce absolvă Institutul de Arte „G. Musicescu” din Chișinău, este angajat ca solist (1974-1975) în Orchestra de estradă și simfonică a Radioteleviziunii Moldovenești. 

Apoi este solist în formațiile vocal-instrumentale „Orizont” (1977) și „Contemporanul” (1978-1981) din capitală, apoi conduce Formația „Plai” (1982-1987).

Ulterior, Ștefan Petrache activează în calitate de solist în formația de propagare a muzicii a Filarmonicii de Stat din Chișinău (1988-1990). În 1986, devine artist emerit, iar în 1993 i se conferă Medalia „Meritul Civic”.

De-a lungul anilor, a înregistrat mai multe piese care au rămas în memoria melomanilor: „În august”, „Chemarea casei părintești”, „Adevăruri”, „Eu vin”, „Șapte căni”, „Ce te legeni, codrule”, „Și dacă ramuri bat în geam” ș.a.