Singur în celulă și în viață: Povestea unui transgender din R. Moldova

În cadrul proiectului „Oameni printre oameni” de la TV8, Igor Brumarețchi a declarat că nu s-a născut băiat, dar așa s-a simțit mereu, menționând că încă din copilărie a avut probleme de sănătate și căderi inexplicabile. În 1997, după internarea în spital, i s-a spus că are nevoie de o intervenție chirurgicală de schimbare de sex, transmite Știri.md.

„Nu m-am simțit niciodată femeie. Nici atunci, nici acum”, spune el.

Pentru a-și ascunde corpul, își lega pieptul cu fâșii, înfruntând rușinea și teama. În satul natal, toți știau despre el, dar nu s-a ascuns niciodată: „Am mers deschis. Nu-mi pare rău. Dumnezeu cu ei”.

A cunoscut o femeie în Grecia, care l-a acceptat așa cum este. S-au căsătorit și au venit împreună în Moldova. Igor Brumarețchi a început tranziția, trecând prin două intervenții chirurgicale, ultima în 2004. Însă dificultățile au reapărut – soacra dorea avere, nu accepta operațiile, iar căsnicia s-a destrămat.

Revenit în Moldova, Igor Brumarețchi s-a confruntat din nou cu prietenii vechi, băuturi, conflicte. Într-un astfel de moment tensionat, cineva a vrut să-l lovească.

„În glumă, am luat un cuțit și l-am înjunghiat”, zice el.

Astfel, pe 1 septembrie 2021, a fost încarcerat la Penitenciarul nr. 11 din Bălți.

„Acolo a început coșmarul. Nu m-au dus la medic, m-au pus să dau pantalonii jos în fața tuturor. O doctoriță a zis: „Eu azi nu mai mănânc”. M-au umilit. M-au tratat ca pe o anomalie”, povestește Igor Brumarețchi.

Anii de detenție au fost un chin. A stat izolat, cu ușa de la baie mereu deschisă. A fost ridiculizat de gardieni – unul l-a chemat la „ginecolog”, în hohotele de râs ale celorlalți. Nu i s-a permis accesul la biserică sau în plimbările zilnice.

El spune că libertatea promisă pe hârtie era o farsă: „Pe hârtie scria „acces liber la duș”. În realitate, doar când duceam gunoiul ieșeam”.

Igor Brumarețchi susține că nimeni nu s-a gândit să-l mute într-un penitenciar mai potrivit pentru condiția sa: „Acolo erau deținuți scoși cu targa. Țipete, bătăi în uși. Mi-au distrus psihicul. Nu știu cum n-am făcut ceva cu mine”.

După eliberare, Igor Brumarețchi s-a simțit complet pierdut.

„Nu știam nici cum să trec strada. În penitenciar nu aveam nicio grijă. Aici trebuie să trăiești cu răspundere. Acum vreau o familie, respect și o viață normală. Nu vreau doar un pat, vreau pe cineva cu care să vorbesc, să fiu înțeles. Să am și eu o familie”, mărturisește el.

Igor Brumarețchi spune că își continuă lupta în instanță pentru a obține recunoașterea traumei psihice suferite și reparații: „Cei care mă judecă să se pună în locul meu sau în locul fratelui, surorii, copilului lor. Atunci ar înțelege”.

El consideră că statutul său a fost tratat cu ostilitate.

„Cred că am fost singurul transgender din închisoare. Sper să nu mai ajungă nimeni în situația mea. Nu e ceva ce alegi. Așa te naști. Trebuie să acceptăm oamenii așa cum sunt. Suntem toți oameni. Avem același suflet, același aer îl respirăm. Cine înțelege, bine. Cine nu, asta e.”