Această tendință se reflectă în concentrarea pe imperfecțiuni, tendința de a controla totul, excesul de muncă sau critica exagerată față de sine și față de ceilalți, transmite Știri.md cu referire la libertatea.ro.

Capcanele și efectele perfecționismului

Perfecționismul nesănătos poate face dificilă atingerea obiectivelor

Desi teoretic urmăresc rezultatele, în realitate perfecționiștii obțin mult mai puțin, dar se stresează mult mai mult, în comparație cu cei care sunt mai relaxați și au rezultate superioare.

Perfecționiștilor le este greu să atingă perfecțiunea țintită de ei, ceea ce le aduce foarte multă frustrare.

Perfecționismul nesănătos se caracterizează printr-o concentrare excesivă asupra controlului

Perfecționiștii pot deveni extrem de pretențioși și preocupați să se asigure că totul este impecabil, ceea ce poate duce la încercări de a controla în exces situațiile și pe ceilalți.

Acest lucru contribuie la stres și afectează relațiile interpersonale.

Stresul cauzat de perfecționism poate duce la stări de anxietate și a fost legat de simptome precum stima de sine scăzută, tulburări de alimentație sau tulburări de somn

Perfecționismul poate afecta grav sănătatea mintală și fizică

Cercetătorii arată că perfecționismul poate avea un impact negativ de lungă durată asupra sănătății, prin nivelul de stres generat.

Persoanele perfecționiste cred că mediul este excesiv de solicitant, că ceilalți îi judecă aspru și că trebuie să fie perfecți pentru a obține aprobarea celor din jur.

Perfecționismul toxic pare să-i lovească în mod deosebit pe cei tineri.

Conform estimărilor din cercetările recente, aproape 30% dintre studenți se confruntă cu simptome de depresie, iar perfecționismul a fost intens asociat cu aceste simptome.

De asemenea, se spune că perfecționismul autocritic crește riscul de tulburare bipolară.

Cu toate acestea, bolile perfecționismului nu se opresc la sănătatea mintală.

Unele studii au descoperit că hipertensiunea arterială este mai răspândită în rândul persoanelor perfecționiste, iar alți cercetători au legat chiar această trăsătură de bolile cardiovasculare.

În plus, atunci când se confruntă cu o boală fizică, perfecționiștilor le este mai greu să-i facă față.

De asemenea, există o legătură între perfecționism și o serie de boli grave, tot din cauza stresului asociat.

Cum afli dacă ești perfecționist sau ai doar standard înalte Perfecționiștii și persoanele cu standarde înalte au trăsături asemănătoare, dar se deosebesc prin modul de a aborda situațiile.

Gândirea totul sau nimic

Perfecționiștii tind să își stabilească obiective înalte și să muncească din greu pentru a le atinge.

Cu toate acestea, o persoană cu standarde ridicate este mulțumită de treaba făcută, chiar dacă nu își îndeplinește total obiectivele.

Perfecționiștii însă nu vor accepta rezultate intermediare, ei nu acceptă decât perfecțiunea, iar „aproape perfect” este văzut ca un eșec.

Spirit extrem de critic

Perfecționiștii sunt mai critici față de ei înșiși și de ceilalți în comparație cu cei care au standarde înalte.

În timp ce aceștia se mândresc cu realizările lor și tind să îi susțină pe ceilalți, perfecționiștii tind să identifice greșelile și imperfecțiunile.

Se concentrează asupra imperfecțiunilor și au probleme în a vedea orice altceva.

Ei judecă mult și sunt mai duri cu ei înșiși și cu ceilalți atunci când apare „eșecul”.

Sunt motivați de frică

Persoanele cu standarde ridicate sunt impulsionate de obiectivele lor și de dorința de a le atinge și sunt mulțumite de orice pași făcuți în direcția corectă.

Perfecționiștii, în schimb, sunt motivați nu de obiective, ci de teama de a nu le atinge și în orice obiectiv neîmplinit la perfecție vor vedea un eșec.

Standarde nerealiste

Din păcate, obiectivele unui perfecționist nu sunt întotdeauna rezonabile.

În timp ce cei cu standarde înalte își stabilesc obiectivele la un nivel ridicat, dar se bucură și de călătorie și sunt maleabili în a-și ajusta obiectivele pe parcurs, perfecționiștii își stabilesc adesea obiectivele inițiale ca fiind foarte greu de atins și nu iau în calcul călătoria și nici ajustarea lor pe parcurs.

Persoanele cu standarde înalte tind să fie mai fericiți și mai de succes decât perfecționiștii în urmărirea obiectivelor lor.

Concentrarea exclusivă pe rezultate

Persoanele cu standarde mari se pot bucura de procesul urmăririi unui obiectiv la fel de mult sau mai mult decât de atingerea efectivă a scopului în sine.

În schimb, perfecționiștii văd scopul și nimic altceva.

Sunt atât de preocupați de îndeplinirea obiectivului și de evitarea eșecului, încât nu se pot bucura de procesul de creștere și de efort.

Obiectivele neîndeplinite cauzează depresie

Perfecționiștii sunt mult mai puțin fericiți decât cei cu standard ridicate.

În timp ce persoanele cu standarde ridicate sunt capabile să își revină destul de ușor după o dezamăgire, perfecționiștii tind să se critice mult mai mult și să se afunde în sentimente negative atunci când așteptările mari nu sunt îndeplinite.

Perfecționiștii se luptă adesea să meargă mai departe atunci când lucrurile nu merg așa cum speraseră.

Frică de eșec

Perfecționiștilor le este foarte frică de eșec, iar cum orice nu se apropie de perfecțiune este privit ca un eșec, este dificil pentru perfecționiști să se angajeze în acțiuni noi pentru ei sau să învețe ceva din greșelile pe care le fac.

Amânare

Pare paradoxal faptul că perfecționiștii ar fi predispuși la amânare, deoarece această trăsătură poate fi dăunătoare productivității, dar perfecționismul și amânarea tind să meargă mână în mână.

Acest lucru se datorează faptului că, temându-se de eșec, perfecționiștii își vor face uneori atât de mult griji că fac ceva imperfect, încât devin blocați și nu reușesc să facă absolut nimic.

Amânarea poate duce la sentimente mai mari de eșec, perpetuând și mai mult un cerc vicios care îi blochează pe cei perfecționiști.

Atitudine defensivă

Deoarece o performanță mai puțin decât perfectă este înfricoșătoare pentru perfecționiști, aceștia tind să privească o critică, fie ea și constructivă dintr-o poziție defensivă.

Acest lucru îi face să fie diferiți de cei cu standard înalte, care pot vedea criticile ca informații valoroase pentru a le ajuta performanța viitoare.

Stimă de sine scazută

Perfecționiștii tind să fie foarte autocritici și nefericiți și suferă de stimă de sine scăzută.

De asemenea, pot fi tentați să se însingureze și să se izoleze, deoarece natura lor critică și rigiditatea îi pot îndepărta pe cei din jur, ceea ce duce la scăderea stimei de sine.

Perfecționismul sănătos îi poate determina pe oameni să performeze mai bine, dar perfecționismul nesănătos poate conduce la stres, anxietate, stimă de sine scăzută și alte probleme care pot afecta calitatea vieții.

Perfecționiștii sunt adesea critici, mânați de frică, au așteptări nerealiste, se tem de eșec și sunt defensivi atunci când se confruntă cu orice critică.

Dacă identifici la tine unele dintre aceste trăsături și recunoști modul în care te pot afecta negativ, poți începe să lucrezi pentru a avea o abordare mai sănătoasă, care să îți permită să îți atingi obiectivele cu mai puțin stres și negativitate.