Se împlinesc 625 de ani de la începutul domniei lui Alexandru cel Bun

Voievodul Alexandru, numit ulterior de cronicari și istorici „cel Bun”, a fost strănepot al Întemeietorului Țării Moldovei, Bogdan I, și bunicul marelui domnitor Ștefan cel Mare. A venit pe tron în 23 aprilie 1400, la vârsta de 25 de ani, înlocuindu-l pe fratele său Iuga Ologul. A venit la domnie fiind susținut militar de domnitorul Valahiei, Mircea cel Bătrân, care își dorea un aliat pe scaunul de la Suceava, transmite Știri.md, cu referire la ziua.md.

O domnie lungă cu dezvoltarea comerțului și evitarea conflictelor

Domnia sa lungă (1400-1432) s-a suprapus unei perioade caracterizată în special prin pace, fiind considerat un voievod extrem de abil pentru acele vremuri tulburi. A ştiut să menţină tot timpul un echilibru între marile puteri de atunci, Polonia şi Ungaria.

Tot din timpul glorioasei sale domnii datează şi organizarea administrativă a ţării, la moartea sa Moldova având 24 de ținuturi. Domnitorul a dat autonomie totală oraşelor, iar cetăţenii acestora puteau să-şi aleagă structurile de conducere. Totuși, una dintre cele mai mari realizări ale domnitorului Moldovei a fost recunoaşterea Mitropoliei Moldovei de către patriarhul ecumenic al Constantinopolului. În vara anului 1400, Iosif Muşat, unchiul voievodului, devine primul ierarh și conducător al Mitropoliei Moldovei. 

Din cronicile păstrate de la Grigore Ureche se menţionează că Alexandru cel Bun este și fondatorul dregătoriilor, adică acei înalţi funcţionari care îndeplineau sarcini din poruncă domnească. Din vremea lui Alexandru cel Bun datează termenii de logofăt, şeful cancelariei domnești, vornic, membru al sfatului domnesc, spătar, comandant al armatei, sau vistiernic, responsabil de finanțele curții. A încurajat comerțul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat și orașul Iași.

Familia marelui domnitor Alexandru cel Bun, care a avut două soții catolice

Cronicile istorice arată că, oficial, domnitorul a avut 11 copii în urma a patru căsătorii și a două relații neoficiale. Cinci dintre aceștia au ajuns, după moartea voievodului, domnitori. Este vorba de Iliaș, Ștefan al II-lea, Petru al III-lea, Petru Aron și Bogdan al II-lea (tatăl lui Ștefan cel Mare), ultimii doi fiind copii din flori.

Prima sa soție a fost Margareta, fiica palatinului Ștefan, unui mare demnitar la curtea regelui polonez. Pentru prima sa soţie catolică Alexandru a construit biserica de la Baia, aproape de Fălticeni. Margareta a murit la scurt timp după căsătorie şi a fost înmormântată în biserica ridicată de soţul său. 

La scurt timp după dispariţia primei soţii, Alexandru cel Bun s-a căsătorit cu Ana, care mai era numită Neacşa, una dintre fiicile lui Mircea cel Bătrân. Voievodul a pierdut şi această nevastă la scurt timp după căsătorie, Ana fiind înmormântată la Mănăstirea Bistriţa. A treia soţie a fost iarăși o catolică, Ringala, aceasta fiind văduva fiului cneazului polonez al Mazoviei. Noua doamnă era și verișoară cu regele Vladislav al Poloniei.

Căsătoria cu Ringala a durat zece ani, potrivit cronicilor. Nunta făcută cu mare alai în 1411 a fost desfăcută în 1421. Motivul care a stat la baza divorțului domnitorului de cea de-a treia nevastă a avut de-a face cu originile catolice ale acesteia şi încercările ei de a-l converti pe domn la catolicism.

Alexandru cel Bun nu şi-a trimis nevasta acasă cu mâna goală. Divorţul l-a costat o pensie de 600 de galbeni anual, plus târgul Siret cu Volovăţul şi satele dependente.   

În acelaşi an în care s-a despărţit de doamna Ringala, Alexandru cel Bun mai face o încercare. Se recăsătoreşte cu Marina, care făcea parte dintr-o familie boierească din Moldova şi era ortodoxă. Aceasta a fost și ultima căsnicie a domnitorului Moldovei, care a durat mai bine de zece ani. Ultima soţie i-a supravieţuit lui Alexandru cel Bun.

Marele voievod a murit în prima zi a anului 1432, la Mănăstirea Bistriţa, unde îşi petrecea sărbătorile de iarnă. Cronicile scriu că domnitorul a murit în urma unui atac de cord. Alexandru cel Bun a fost înmormântat lângă cea de-a doua sa soţie, Ana.