Lupta lui Ilie Ilașcu pentru cauza românească l-a dus la condamnarea la moarte prin împușcare. Sentința, emisă acum 30 de ani de un tribunal nelegitim de la Tiraspol, nu a fost pusă în aplicare. Astăzi, momentele din 1993, când chiar și de după gratii grupul Ilașcu promova adevărul istoric, au aceeași încărcătură simbolică, transmite Știri.md cu referire la Moldova1.md.

„Vreau în încheiere să-mi iau rămas bun de la poporul meu român. Rămâneți cu bine popor român, eu vă iubesc!”, acesta a fost mesajul transmis de Ilie Ilașcu înainte de pronunțarea, de către tribunalul ilegitim de la Tiraspol, la 9 decembrie 1993, a sentinței în privința lui și a celorlalți membri ai grupului: Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac și Valeriu Garbuz. Între 2 și 4 iunie 1992, aceștia au fost arestați la domiciliile lor de la Tiraspol de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei URSS. Membrii grupului au fost acuzați de așa-zisele autorități transnistrene de crime de război și acțiuni de terorism. Conform sentinței, Ilie Ilașcu a fost condamnat la moarte prin împușcare, iar ceilalți cinci membri la închisoare pe termene de la doi la 15 ani.

Primul eliberat la câteva luni de la condamnare a fost Valeriu Garbuz. Acesta a recunoscut așa-zisa vină incriminată grupului Ilașcu. După eliberare a plecat în Federația Rusă. La 12 iunie 1994 a fost eliberat Petru Godiac. S-a tratat un timp îndelungat, iar apoi s-a stabilit în România. Sentința în privința lui Ilie Ilașcu a fost schimbată cu o pedeapsă de detenție politică dură, fiind transferat în custodia autorităților de la Chișinău în 2001. În luna mai a aceluiași an a fost eliberat, după nouă ani de detenție, primind ulterior cetățenie română și devenind senator român din partea Partidului "România Mare". Iar în iunie 2004, a fost eliberat Alexandru Leșco, și el cu cetățenie română.

După trei ani, a fost eliberat Andrei Ivanțoc, la 2 iunie 2007, după 14 ani de detenție. Iar peste două zile, la 4 iunie 2007, a survenit eliberarea lui Tudor Petrov Popa. La Dubăsari, pe malul stâng al Nistrului, el era așteptat de rude, de fostul său coleg de detenție, Alexandru Leșco, eliberat în 2004, de personalități publice și de ziariști. Pentru eliberarea acestora a intervenit OSCE și Uniunea Europeană. Acum aceștia locuiesc în România sau Republica Moldova și au interdicție de a intra în regiunea transnistreană. Cazul "Ilașcu și alții versus Republica Moldova și Federația Rusă" s-a judecat la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg în 2004, care a dat câștig de cauză reclamanților.

Ceea ce s-a petrecut acum 30 de ani în temnițele transnistrene: umilințe, chinuri fizice și presiuni, poate că nu va putea fi relatat niciodată integral, însă încă de atunci, Ilașcu era sigur că vreodată, se vor putea spune mai multe.

„Cândva se vor putea spune mai multe. La revedere! Vă iubesc, popor român! Trăiască, trăiască, trăiască și-nflorească, Moldova, Ardealul și Țara Românească!”, a spus atunci Ilie Ilașcu.