Povestea unei moldovence din Italia: Am ajuns să mănânc cu boschetarii

În cadrul proiectului „Viața-n altă țară” cu Adrian Prodan, Svetlana spune că a decis să meargă în Italia datorită fiicei sale, care era ghid pe atunci și mergea des acolo pentru a organiza excursii. Totuși, Svetlana nu a plecat în Italia ca turist, în vacanță, ci a mers la muncă. „Mi s-a deschis viză pentru o lună. Am mers un grup de persoane, împreună cu sora mea, rude. Eram 16 persoane într-un microbuz”, își amintește Svetlana, transmite Știri.md. 

La Chișinău, femeia muncea în calitate de educatoare la o grădiniță, însă, la scurt timp, instituția a fost închisă și ea a rămas fără job. Și soțul său a rămas atunci fără lucru. 

„Am început atunci o activitate de comerț, cum era pe atunci în Moldova. Fiica a început să facă studii la universitate. Eu am trei fete, venea rândul alteia de a merge la universitate. Și asta și a fost motivul de a merge la muncă în străinătate”, povestește Svetlana.

Atunci, ea a plecat, iar soțul ei a rămas în Republica Moldova, pentru a fi alături de fiicele lor. Acesta a început să muncească în calitate de instructor auto.

Svetlana a împrumutat atunci bani, la procente, și când mergea la Agenție să achite creditul, o persoană necunoscută i-a furat toată suma pe care ea o avea. Este vorba despre 1.700 de dolari. După acest caz, ea a mai împrumutat 750 de dolari și creditul său s-a mărit.

„(…) Ne-au dus atunci la Napoli. Când am ajuns la hotel, o femeie mi-a zis să dau 300 de dolari pentru lucru. Ea trebuia să ne caute de lucru și unde găsea, acolo mergeam. Noi eram bucuroși și să paștem oile. Pentru noi era important ca să ne angajăm undeva, să muncim, să vorbim limba. (…) Erau niște femei din Ucraina care ne-au zis că așteaptă muncă deja de o lună. Atunci am decis să refuzăm cazarea în hotel și am plecat de acolo”, povestește Svetlana. 

La scurt timp, după ce au văzut că nu li se găsește nimic de lucru, Svetlana și sora ei, dar și alte femei, au pornit spre Roma. Acolo, Svetlana a găsit de lucru la o bătrânică. Ea spune că i se achita foarte puțin. 

Aceasta a mers ulterior la Padova, unde a venit și sora ei. Aici, femeia a lucrat patru ani la două bătrânele, unde la fel avea un salariu foarte mic. Totuși, familiile la care lucra atunci se comportau foarte bine cu ea și nu a avut probleme sau conflicte cu angajatorii săi, spune Svetlana.

După ce a lucrat un an de zile în Italia, femeia a reușit să întoarcă creditul din Republica Moldova. 

„(…) Soțul mă întreba de unde am pierderea asta. Dar ce să le spun? Nu am vrut să-i traumatizez și pe ei, căci eu și așa eram vai de capul meu. La Roma, până a-mi găsi de lucru, dormeam într-o școală părăsită, mâncam la Caritas, unde se dă mâncare pentru boschetari. Îmi amintesc că, de ziua mea de naștere, m-am întâlnit cu o prietenă, ne-am așezat la masă și am zis: „La ce zile am ajuns”. Am început să plângem ambele, nici nu am putut să mâncăm”, își amintește Svetlana.

Aceasta susține că, pe atunci, mulți moldoveni erau deportați în Republica Moldova, însă ea a avut noroc. 

„Uneori ei mai închideau ochii. Mai mult pe bărbați îi deportau. Știau că oamenii din Italia au nevoie de îngrijitori și de asta nu prea atingeau femeile”, explică Svetlana.

Când a aflat că autoritățile italiene au chemat-o ca să-și primească permisul de ședere, Svetlana râdea și plângea în același timp. „Eram așa de bucuroasă că o să-mi văd casa și familia”, mărturisește ea.

Soțul său a mers în Italia la un an de la plecarea Svetlanei. Ea l-a ajutat să ajungă acolo, i-a găsit de lucru în domeniul construcției și i-a găsit o locuință cu chirie. „A dormit și în garaj, la bătrânelele la care am lucrat. Mă temeam ca ele să nu îl vadă. Eu îl ascundeam acolo. Acum vin toți liber, dar atunci era greu, era frică”, își amintește Svetlana.

Când și-a revăzut fetele pentru prima dată după patru ani de muncă în Italia, Svetlana era în culmea fericirii. „Nu vă pot reda sentimentele mele”, afirmă ea.

Cu timpul, femeia și-a luat și fiicele în Italia. Ultima fată a mers în Italia în anul 2007. Fiica cea mai mare s-a căsătorit în anul 2004 și avea deja locuința sa. În anul 2006, Svetlana și soțul ei, de asemenea, au cumpărat un apartament.

În prezent, femeia muncește noaptea. „Două nopți lucrez, două sunt acasă. Nu e așa de mult lucru, nu e greu, sunt satisfăcută de lucru. Îmi pot crește nepoții, pot sta cu familia”, zice ea.

Dorul de Republica Moldova și de casă este foarte mare, recunoaște Svetlana.

„Recent am fost acasă, am simțit o căldură chiar în suflet. Ne-am întâlnit cu rudele la sărbători. Dar deoarece ne dorim un trai mai bun, o pensie mai bună, suntem nevoiți să stăm aici. Nu mai știu dacă vom reveni în Moldova, copiii sunt aici, nepoții deja”, spune Svetlana.

Urmăriți întreaga emisiune mai jos: 

Video: Youtube/Prodan Adrian