Povestea Angelei Bejenari, care de 20 de ani crește legume și fructe bio

Angela Bejenari timp de 20 de ani produce legume și fructe BIO pe o suprafață de circa 3 hectare. Este una din puținii fermieri din țară care fac acest lucru, transmite Știri.md cu referire la tvn.md.

„Scopul nostru este de a crește ceva sănătos să nu fie pe lângă acele elemente nutritive și elemente dăunătoare, pentru că, tu mănânci bine și să îți poți faci probleme. Eu am crescut cu buneii, bunelul meu, atât de mult credea, noi locuiam în altă parte și erau câteva tufe de căpșună, câteva fire de zmeură, acolo erau cartofi, ridiche, totul creștea, eu acest compost, această metodă de biodiversitate, aici pun fasole, pentru că la anul voi pune cartofi sau roșii, asta s-a luat de mică s-a cultivat în mine și cu timpul, când am devenit eu mamă, m-am simțit în rolul mămicilor, care acum vin la taraba mea și mă întreabă, dar asta este sănătos, se poate de mâncat? Cum eu nu vreau ca, copilul meu să mănânce stropit, așa și acei care vin, tot nu vor”, menționează Angela Bejenari, producătoare ECO.

Angela își cultivă grădina cu aceeași grijă cu care își crește copilul.

„Implicarea femeii se manifestă mai mult, ca, implicarea unei mamei, chiar și cu aceleași plante, ea le iubește într-un fel aparte, chiar și cu același coș de cumpărături, ea știe că, merge acasă să-și hrănească copilașii și totul trebuie să fie bine, să nu fie termenul expirat, să fie produse de calitate și eu văd diferența doar că, în această muncă, eu nu pot să ridic o căldare, o găleată cu pământ și soțul poate să se implice să mă ajute în felul ăsta, dar, în rest, ce putem, nu cred că, trebuie să fie diferență, eu nu sunt de acord că, femeia trebuie să stea la bucătărie, să-și facă manichiura și să meargă doar la coafat”, a mai adăugat femeia.

Agriș, coacăză neagră și roșie, mure, zmeură. Toate cresc fără pesticide. În spatele fiecărui fir verde, e o alegere conștientă.

„Aici avem diferite pomușoare, un asortiment de agriș, coacăză neagră, coacăză roșie, avem mure, avem plantată zmeura, mai avem o grădina, vreau să vă zic că, totul este absolut ecologic, nu se tratează cu niciun fel de chimie.”

Resturi vegetale, băligar curat, colectat inclusiv de la vecini devine compost. Iar compostul înlocuiește pesticidele și îngrășămintele chimice.

„Iată ce se primește, este rece și umed și miroase a pădure.”

„Ca îngrășăminte pentru plantele noastre și pentru seră, noi, de-obicei folosim resturile vegetale și băligarul de grajd, pe care îl colectăm de la persoanele din sat de încredere, deoarece la fermele mari sunt administrate medicamente, antibiotice, mâncare cu adaosuri, care nu este benefică pentru creșterea plantelor ecologice și noi avem câteva persoane care au câte o văcuță, două, noi îi ajutăm și pe ei. Printr-un proiect de la GAL, am beneficiat de un grant și am cumpărat un tractor mic, cu căuș care ne ajută să colectăm acest băligar și noi este adus anul acesta, urmează să fie udat, amestecat cu resturi vegetale și cu un pic de sol și măcar de două, trei ori pe an să fie amestecat”, zice Angela.

Cea mai grea luptă nu e cu buruienile. Ci cu piața. Produsele ECO sunt mai scumpe. Nu pentru că sunt de lux, ci pentru că sunt de calitate. Și pentru că, în ele, e muncă cinstită.

„O provocare pentru mine și la moment este piața de desfacere, deoarece, prețurile la noi sunt ridicate, iar să avem noi o piață proprie, unde să ne putem aduna mai mulți producători ecologici să putem convinge consumatorul că da, noi suntem, nu prea există, singura piață este la Chișinău, ECO-local, este în fața clădirii Kenford, unde, nu este atât de mult spațiu și este, sunt cerințe pentru a ajunge acolo, dar, noi măcar atât suntem mulțumiți”, a adeclarat producătoarea ECO.

Povestea Angelei Bejenari nu este doar despre agricultură ecologică – este o lecție despre răbdare, respect față de natură și dragoste față de tot ce faci.

„Mă doare foarte mult când merg pe câmp, merg pe deal și mă uit la gunoiul aruncat peste tot, este o problemă masivă a globului pământesc, natura este o mamă a noastră, ea ne-a creat, ne hrănește și ne iubește până la urmă. Noi am puteam mamei noastre să-i luăm un morman de gunoi și să-l punem în brațe? Nu am putea, de ce noi aruncăm în pădure, de ce noi aruncăm în râu? De ce noi aruncăm în lac?”, menționează femeia.