Obiceiuri şi semnificaţii în Sâmbăta Mare

În această zi, se sacrifică mielul şi se prepară cighirul şi friptura de miel.

Potrivit obiceiurilor bisericeşti, Sărbătoarea Paştelui începe în după masa zilei de sâmbătă. Cel mai important moment al zilei este sfinţirea apei botezătoare la biserică. Se spunea că prima persoană care urmeaza să fie botezată cu această apă „nouă” va avea noroc toată viaţa. Apa prezintă un rol important şi duminica. Creştinii mergeau la biserică ducând mâncarea şi vinul pregătit pentru a fi sfinţite. Postul se termina oficial prin consumarea acestor bucate. Mâncarea tradiţională este carnea de miel, pregtită după mai multe reţete specifice.

La fel, în Săptămâna Mare în toate gospodăriile se face curăţenie generală: se mătură curţile, se adâncesc şi se curăţă şanţurile, se repară gardurile, se curăţă gunoiul din şuri, se spală perdelele şi mobilierul, se şterg geamurile, se aerisesc toate hainele, aşternuturile şi covoarele. Bărbaţii muncesc la câmp până cel târziu în ziua de joi, când revin în gospodărie şi îşi ajută nevestele la treburile casnice.

Gospodinele pregătesc pasca în această zi. Despre aluatul acestei copturi se crede că are puteri magice de aceea femeile au mare grijă la gătirea şi împletirea acesteia.

Înintea slujbei de Înviere, gospodinele pregătesc un coş cu mâncare, pe care urmează să-l ducă la biserică pentru a fi sfinţit. În coş se pun ouă roşii, cozonac, zahăr, drob, făină, ulei şi o ramură de busuioc.

În noaptea de Sâmbătă nu se doarme. Se spune că în această noapte cerurile sunt deschise şi Domnul le vede pe toate, aşa că dorinţele fiecăruia sunt mai uşor de îndeplinit. Tot în Sâmbăta Mare bat clopotele. Acestea încetează să mai bată în ziua de joi a Săptămânii Mari.