Nu poate avea relații și copii: Istoria unei tinere cu un sindrom rar

„Toată viața am crezut că sunt traumatizată de la naștere. La vârsta de 16 ani am aflat ca nu pot avea copii. La 23 de ani m-am căsătorit și după căsnicie am aflat că nu pot avea relații sexuale din cauză că m-am născut cu sindromul Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser (MRKH). Acest sindrom afectează organele reproductive feminine”, a povestit Mihaela în cadrul unui Monolog, transmite Știri.md.

Tânăra a povestit că la vârsta de 7 ani a fost operată. Pe atunci părinții credeau că în timpul nașterii ea a suferit vreo traumă, întrucât nu putea roti gâtul.

Anii de școală nu au fost ușori din cauza aspectului său fizic, Mihaela fiind victima bullyingului. „Bullyingul m-a afectat mai mult sufletește, am devenit închisă, nu aveam curaj, nu mă duceam să mă joc cu copii.”

La vârsta de 16 ani, Mihaela nu avea ciclu menstrual și atunci, însoțită de mama ei, a plecat la medicul ginecolog.

„Medicul a spus că nu avea dreptul să mă controleze, întrucât nu am avut relații sexuale. După unele verificări a spus că ciclul o să vină, mai așteptați. Atunci, noi am spus să ne dea recomandare ca să plecăm la Chișinău. Peste câteva zile am venit la Centrul Mamei și Copilului, iar ginecologul de acolo iarăși a spus că nu avea dreptul să mă controleze, însă mi-a palpat burta și a spus că ceva nu e în regulă și că ar fi bine să facem o ecografie. Doamnele de acolo, vorbind în rusă, spuneau că ceva lipsește. Cu rezultatele am mers la domnul doctor, acesta s-a întors spre mama mea și i-a spus că, din păcate, fetița Dvs. nu va putea avea copii, îi lipsesc rinichiul stâng și ovarele”, povestește Mihaela.

„Pentru o fetiță aflând că nu poate avea copii e un șoc, dintotdeauna mi-am dorit copii, atunci am plâns vreo 15 zile, însă, văzând starea familiei mele, eu am încercat sa nu mai plâng în fața mamei. Am ascuns durerea”, a adăugat tânăra.

Cu timpul, Mihaela spune că a acceptat ideea că nu va avea copii. Ea spera că va întâlni un bărbat care deja îi are.

„La momentul dat nu știam că aveam sindromul MRKH și că nu voi putea întreține relații sexuale. La 22 de ani am făcut cunoștință cu un bărbat, viitorul soț. Mie nu mi-a plăcut tare de el, nu l-am iubit, dar eu mă gândeam că, dacă lui îi va plăcea de mine, cu timpul poate voi avea și eu sentimente față de el. Asta cred că a fost cea mai mare greșeală. Am realizat că nu e bine să fii cu cineva doar din frica de a fi singură”, recunoaște Mihaela.

După câteva luni de discuții și întâlniri, bărbatul a cerut-o în căsătorie.

„Eu eram foarte bucuroasă, însă în mintea mea erau probleme mele. Cu toate acestea am acceptat. În zilele următoare am plecat acasă la părinți, iar după câteva săptămâni el a făcut cunoștință cu părinții. Am mers și am luat nașii, tot bine și frumos.”

Tânăra își amintește că, la un moment dat, a avut îndoieli și chiar se răzgândise să se căsătorească. Totuși, părinții au convins-o să meargă mai departe și nunta a avut loc. Astfel, după două luni, Mihaela a devenit soție.

„Am avut o nuntă veselă, însă eu, în interiorul meu, nu eram fericită 100%, știam cumva că cu problema mea eu nu-l voi putea face fericit. Eu, gândindu-mă că nu pot avea copii, îi limitez lui fericirea de a fi tată”, spune Mihaela.

Seara, proaspăt căsătoriții nu au putut petrece noaptea împreună.

„În prima noapte ceva nu a mers, el spunea că poate e vorba de el, că nu are experiență, sau poate că era ceva la mine. A urmat așa de câteva ori și nimic. Însă eu nu am îndrăznit să vorbesc cu cineva, cu părinții sau cu prietenii. (...) Problema era penetrarea, însă noi ambii nu înțelegeam din ce cauză”, spune tânăra.

Din cauza asta, relațiile dintre ei s-au răcit, au apărut indiferența și lipsa comunicării. „La un moment dat am început să dormim separat. Am început să ne îndepărtăm. Căsnicia noastră a durat doar trei luni.”

Astfel, într-o dimineață, fără să spună cuiva, bărbatul și-a strâns lucrurile și a plecat. „Eu atunci m-am speriat foarte tare, am început să plâng. L-am sunat și nu mi-a răspuns. Mama nu mi-a reproșat nimic, nici tatăl.”

În mintea sa, frica era amestecată cu bucurie, recunoaște Mihaela, întrucât ea nu putea să-i ofere copii. Peste doi ani, ei au reluat comunicarea și sunt în relații bune.

„Îl înțeleg de ce a plecat și sunt foarte fericită pentru el, pentru că acum de curând a devenit tată și sunt extrem de fericită. El tot mă întreabă când și eu voi avea copii și regret că prin acest intermediu va afla de ce eu nu l-am putut face tată și sper să mă înțeleagă. Va afla el, dar și ceilalți, care tot mă întreabă și îmi deschid rana.”

După divorț, Mihaela a rămas acasă și a intrat în depresie. Atunci, spune tânăra, s-a rugat lui Dumnezeu pentru un semn ca să știe ce să facă mai departe.

Astfel, întâmplător, Mihaela a văzut un anunț despre faptul că o familie din Italia caută o bonă pentru un băiețel și a trimis un mesaj.

„Noi am vorbit și eu am acceptat să plec în Italia. A doua zi am spus părinților, iar peste șase zile am avut biletul și am plecat”, menționează tânăra.

Mihaela spune că munca în Italia i-a schimbat viața. Acolo ea a început să se descopere și să simtă că trăiește. Cel mai important, Mihaela și-a căpătat încrederea în sine.

Întreaga poveste a Mihaelei poate fi descoperită mai jos: