Mărturisirile unei bătrâne care a supraviețuit foametei: Se mânca buruiană

„Îmi aduc aminte că mai întâi erau nemții. Veneau în gospodăriile oamenilor și distrugeau tot”, povestește femeia la podcastul Raport, transmite Știri.md. 

După ce nemții au suferit înfrângere, aceștia au plecat, însă au fost înlocuiți de alții, de sovieticii care au venit să-i „elibereze”.

Mătușa Alexandra își aduce aminte că avea pe atunci 10 ani și locuia cu familia în satul Zâmbreni, raionul Ialoveni.

„Aveam 10 ani pe atunci. De foamete nici nu prea vreau să vorbesc, eram un copil pe atunci, dar țin minte totul.

După război era secetă, nu ploua, nu a crescut roada. Au plecat mulți, cei care nu au putut au rămas. Părinții mei au luat războaiele din casă și s-au dus să le vândă la Odesa”, își aduce aminte femeia.

Bătrâna își aduce aminte cu fiori cum unii consăteni recurgeau chiar și la canibalism, doar pentru a supraviețui.

„Mureau oamenii în casele lor. Tata s-a dus la vecinii din mahala să vadă ce fac, căci nu ieșiseră din casă de câteva zile. Când a intrat în casă, ei erau toți morți, de foame. Un copil care a murit mai devreme... l-au fiert și îl mâncau. Tata a văzut un ceaun plin cu carne de copil”, a spus aceasta.

Alții mâncau tot ce li se nimerea în cale - buruiană, flori de pe copacii abia care înfloreau: „Îi vedeam pe oameni ca pe niște cioroi în copaci care mâncau florile”. Chiar și așa, oamenii mureau din cauza că se umflau.

Femeia spune că sovieticii măturau podurile oamenilor și le impuneau taxe mari: „Trebuia să dăm pâinea statului. Tata le dădea cel mai bun grâu, iar când s-a format colhozul, atunci s-au luat și pământurile”.

Trecută prin multe greutăți, femeia spune că familia ei a învins foametea, alături de părinți și cei șase frați și surori.

Scurt istoric:

În perioada anilor 1946–1947, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a trecut printr-o perioadă de deprivare alimentară majoră la nivelul populației de la est de Prut, consecință a unui complex de cauze: distrugerile agriculturii provocate de război, seceta, impactul determinant al măsurilor sovietice de supra-colectare de produse alimentare, distrugerea modului tradițional de viață, ascunderea adevărului despre situația reală și lipsa de reacție a statului față de nevoile oamenilor.

La începutul anului 1947 sufereau de distrofie de la 10 până la 15 la sută din populația sătească. 

Numărul oamenilor care au murit de foame și boli între decembrie 1946 și august 1947 în RSSM este variabil, unele surse dau un minim de 115.000 de oameni care au decedat, altele menționează cifra de 216.000, 250.000 și 300.000; la aceștia adăugându-se alți 350.000 de oameni, care au fost afectați de malnutriție, dar care au supraviețuit.