Mărturii ale durerii despre foametea din 1946-1947
În perioada foametei din 1946-1947, în localitățile găgăuze din Moldova postbelică, au murit circa jumătate din locuitori. În memoria acelor zile înfiorătoare, în aceste localități au fost instalate memoriale, unde de Paștele Blajinilor, dar și în zilele de comemorare a victimelor foametei, sătenii vin pentru a cinsti memoria rudelor lor.
Imagine simbolÎn satul Gaidar, raionul Ceadâr-Lunga, în anul 2015, a fost instalat un memorial în cinstea locuitorilor satului care au fost răpuși de foame. Localnicul și cercetătorul de istorie locală Fiodor Kuru a studiat și a reconstituit documente cu numele a peste 1.000 de victime ale foametei. Fiodor Kuru a scris și o carte despre istoria localității, în care un loc important îl ocupă subiectul foametei din 1946-1947, transmite Știri.md cu referire la moldova1.md.
„Era groaznic - omul slăbit până la epuizare încă nu murise, dar era urcat în sanie și dus, aruncat în criptele de familie. Erau trei cripte în cimitir și o groapă comună. Cei mai în vârstă nu mâncau deloc și îi hrăneau pe cei mici. Așteptau ajutor. Mureau cei maturi, apoi și copiii”, povestește Fiodor Kuru, cercetător.
Moartea nu era ceva ieșit din comun în acele timpuri, însă unii au reușit totuși să se salveze. Printre aceștia se numără și tatăl lui Fiodor Kuru.
„Tatăl meu aproape că a murit, a ajuns într-o asemenea stare că era gata. Sora lui mai mare, care a revenit din Daghestan, l-a pus pe picioare, l-a salvat și au fost mulți ca el. Într-o familie au murit nouă oameni, în alta - șapte oameni, într-o familie de opt persoane au murit toți opt. În cartea mea totul este descris - ce familii, câți au murit”, a relatat bărbatul.
La memorialul din satul Gaidar sunt gravate în granit 1.076 de nume ale localnicilor care și-au pierdut viața.
„În general, mai mulți mureau iarna, pentru că vara încă se mai puteau hrăni cu ceva: grâu, fructe de pădure, frunze, iarbă de mestecat, iar iarna oamenii mureau chiar pe drum, rămânând în zăpadă. Aici, la cimitirul nostru, se află gropi comune, unde sunt înmormântați aceștia. În cinstea acestor oameni a fost construit acest memorial”, a relatat Alla Capanji, directoarea Muzeului de Istorie din Gaidar.
Potrivit cercetătorilor locali, în perioada foametei din 1946-1947, în satele găgăuze au murit de foame între 20% și 50% dintre locuitori. Cele mai mari pierderi au fost în satele Avdarma, Tomai, Gaidar, Beșghioz și Cazaclia.