Mănăstirea și cascadele de la Saharna, o minune naturală în R. Moldova

Pe lângă importanța religioasă, Saharna este renumită pentru peisajele sale spectaculoase. Defileul râulețului Saharna, care formează 22 de cascade, oferă un cadru natural impresionant, iar cascada principală, cu o cădere de patru metri, este una dintre cele mai vizitate atracții ale zonei, transmite Știri.md cu referire la moldpres.md.

Se zice că, într-o bună zi, unui călugăr din vechea mănăstirea rupestră (potrivit unor mărturii documentare din sec. XVII-XVIII, mănăstirea funcționează din sec. X-XII), pe una dintre stâncile înalte de aici, i s-a arătat chipul luminat al Maicii Domnului. Ajunși pe stâncă, călugării au descoperit o amprentă de picior pe piatră, semn considerat de ei drept o vestire divină și o mărturie a „purității Dumnezeiești” a locului. În curând, mai aproape de defileu, este ctitorită o biserică nouă din lemn și întemeiată Mănăstirea „Sfânta Treime”. Mai târziu, pe locul bisericii din lemn este înălțată o biserică din piatră în stil vechi moldovenesc, decorată bogat cu fresce murale. Cu timpul, comunitatea monahală din mănăstire se mărește.

De sus, de pe stâncile din satul Saharna, se deschid nişte peisaje de excepție: defileul stâncos şi împădurit al râuleţului Saharna (16 km lungime) ce saltă pe parcursul său peste 30 de praguri şi cascade.

Tot aici se găseşte o staţiune arheologică importantă cu vestigii din epoca fierului (sec. X-VIII i.e.n.) şi o cetate de promontoriu geto-dacică (sec. IV-III i.e.n.), una dintre cele mai conservate de pe teritoriul Republicii Moldova.

Din istoria mănăstirii

Mănăstirea Saharna, în întregul ei ansamblu, este unul dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din cuprinsul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova. Ansamblul monastic este compus din două mănăstiri: una rupestră (Buna Vestire) şi alta terestră (Sfânta Treime). Istoria mănăstirii rupestre se cunoaşte foarte puţin, neştiindu-se data precisă a întemeierii şi cine sunt întemeietorii. Nici chiar cercetătorii din domeniu n-au ajuns încă la o părere unanimă privind perioada întemeierii acestei chinovii. Ea rămâne blândă şi tăcută în aşteptarea unor timpuri mai bune, când istoria ei zbuciumată, dar şi glorioasă, va fi cunoscută şi elogiată de toată lumea creştină.

Mănăstirea terestră, fiind o ctitorie călugărească, a fost întemeiată în anul 1776 de către Schimonahul Vartolomeu Ciungu (anii de viaţă – 1739-1798, Ciungu nu este numele de familie, ci doar un apelativ). Câte ceva despre viaţa stareţului Vartolomeu aflăm din inscripţiace însoţea portretul lui, descoperit în trapeza Mănăstirii „Sfânta Treime” Rudi de către inginerul-arhitect Nicolae Ţiganco, portret care mai târziu dispare fără urmă. Iată această inscripţie, tradusă din limba ucraineană în română în anul 1928: „… în 1739 în ziua 23 a lunii decembrie a avut loc naşterea trupească a numitului Vasile, din părintele preot Teodor şi maica Pelaghia. În anul 1760, în ziua de 2 a lunii mai, în oraşul Savran, gubernia Podoliei, fiind logodit şi mergând la logodnica sa pentru a se căsători, Vasile fusese pe neaşteptate rănit cu un glonţ în mâna stângă, iar în 1766 a părăsit Patria sa şi a venit în Moldova. În 1776, în luna martie ziua 25, a intrat în Saharna. Nu era nimic, era acolo un loc pustiu, a clădit biserica, chilii, ogradă şi altele”.

Cum ajungi la Mănăstirea Saharna?

Pornind din Chișinău, drumul până la Mănăstirea Saharna durează aproximativ două ore. Prima porțiune a drumului este foarte bună, traseul Chișinău-Orhei, dar și după Orhei drumul este bun.

Saharna este un sat din cadrul comunei Saharna Nouă, raionul Rezina, Republica Moldova.

Satul este situat la aproximativ 110 km nord de Chișinău, pe malul drept al râului Nistru, la o altitudine de 28 de metri deasupra nivelului mării.

Cascadele Saharnei

Saharna formează 22 de cascade, dintre care cele mai mari se află la ultimul meandru al râuleţului către est. Cea mai spectaculoasă este cascada, gălăgia căreia se face auzită deja după prima cotitură a cărăruşei de cornişă. Cascada poate fi văzută în multe filme, autorii cărora au rămas vrăjiţi de aceste peisaje minunate. Cascada cade de la înălţimea de patru metri, iar în locul căderii ei s-a format o excavaţie de până la 10 metri adâncime, denumită Groapa Ţiganului.

Conform legendei, pe una dintre stânci există o urmă lăsată de Maica Domnului. Legenda spune că, la a 40-a zi de rugăciune, Părintele Vartolomeu a avut parte de o revelaţie. I s-a arătat Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, care era înconjurată de foc ceresc şi i-a arătat locul unde, după voia Celui Preaînalt, trebuia să construiască lăcaşul monahal închinat Sfintei Treimi. Acest loc era colina de la poalele celor trei dealuri. Minunea a avut loc pe stânca cu numele Grimidon (nume ce i-a fost dat mai târziu) şi, ca dovadă a alegerii divine, a lăsat încrustată în piatră urma piciorului Maica Domnului. Urma se poate vedea şi astăzi în capela construită în cinstea acestui fapt pe stânca Grimidon. Părintele Vartolomeu a început construcţia mănăstirii şi a chivernisit-o până în anul 1798, când la conducerea ansamblului chinovial i-a urmat Egumenul Paisie.

Aceste locuri au fost pe parcursul istoriei tot timpul populate. În secolele VIII-VI î.e.n., aici se aflau triburile geto-dace. Urmele activității lor în aceste locuri sunt întâlnite practic în orice loc prielnic pentru trai. În vârful unui deal au fost descoperite rămășițele unei cetăți geto-dace. În prezent, în acest loc este ridicat un monument în cinstea dacilor care au trăit în antichitate în locurile respective.