Maia Sandu: Foametea din 1946–1947 a fost o crimă a regimului sovietic

Într-o postare pe Facebook, șefa statului a condamnat caracterul intenționat al acelei tragedii, subliniind că populației i s-a luat „până și ultimul bob de grâu”, fiind lăsată să moară de foame, transmite Știri.md.

„A fost un gest intenționat, o metodă barbară de subjugare a populației”, a scris Maia Sandu, adăugând că părinții, bunicii și străbunicii noștri au fost victime ale unui regim care a folosit înfometarea ca armă de represiune.

Președintele a criticat tăcerea impusă zeci de ani asupra acestei tragedii, afirmând că memoria colectivă nu poate fi ștearsă.

„Nu putem clădi un viitor drept fără să recunoaștem nedreptățile trecutului și fără să păstrăm vie amintirea sutelor de mii de oameni răpuși de această crimă”, a adăugat ea.

Maia Sandu a îndemnat societatea să apere adevărul istoric, indiferent de limba sau originea victimelor.

„Foamea nu a întrebat ce limbă vorbesc sau ce sânge poartă victimele sale. Datoria noastră este să ne construim viitorul cu demnitate, în pace, într-o Moldovă în care astfel de orori să nu mai fie niciodată posibile”, a conchis Maia Sandu.

Foametea din 1946–1947 din RSS Moldovenească este una dintre cele mai grave tragedii din istoria contemporană a regiunii și este considerată de istorici ca fiind organizat intenționat de regimul sovietic pentru a pedepsi și controla populația. Deși cauzele naturale (seceta și distrugerile de după război) au jucat un rol, politica regimului a fost decisivă în agravarea și extinderea foametei.

Mai exact, autoritățile sovietice au impus cote obligatorii exagerate de livrare a cerealelor și altor produse agricole din partea țăranilor moldoveni, chiar și în condițiile unui an agricol foarte slab. Satele erau literalmente golite de grâne, iar multe gospodării au rămas fără niciun fel de rezerve alimentare.

În timp ce populația murea de foame, autoritățile de la Moscova au refuzat să acorde ajutoare, deși aveau rezerve alimentare suficiente. Mai mult, Uniunea Sovietică exporta grâne în alte țări, inclusiv în țările din blocul estic.

Foametea a fost folosită ca instrument de teroare pentru a înfrânge rezistența locală față de regim, pentru a forța colectivizarea și pentru a distruge elitele locale, în special pe țăranii înstăriți, considerați „chiaburi”.

Estimările variază, dar se consideră că în Moldova au murit între 100.000 și 200.000 de oameni, mulți dintre ei copii. Sate întregi au fost decimate. 

Arhivele și mărturiile vremii consemnează cazuri de canibalism din disperare, mai ales în zonele rurale. În paralel cu foametea, autoritățile sovietice au intensificat deportările. Mulți dintre cei care au refuzat să-și predea grânele au fost arestați sau trimiși în Siberia.