Istoria unei femei care a trecut prin violență și adulter: Mi-e foarte scumpă libertatea

Ludmila s-a născut în Temeleuți, într-o familie cu cinci copii, ea fiind cea mai mare. O familie simplă de țărani, care munceau în colhoz, transmite Știri.md.

„Am avut parte de o copilărie poate grea pentru termenii de astăzi, dar atunci era ceva normal. Am muncit cot la cot cu copiii, colegii de școală. Pe timpuri ne ajutam părinții și pe câmp, și acasă. Dar a fost frumos. Dragostea asta pentru muncă mi-a fost altoită în suflet și o voi purta pe tot parcursul vieții”, spune Ludmila.

Anii copilăriei au fost umbriți de violența domestică. Tatăl acesteia, care consuma frecvent alcool, manifesta violență față de mamă, dar și de frații ei.

„De câte ori răscolesc amintirile despre copilărie, îmi vin și aceste momente în minte... Sunt niște amprente pe care le porți în tine tot restul vieții”, mărturisește Ludmila.

Prima dată Ludmila s-a căsătorit la 19 ani, iar la 20 a devenit mamă. Bărbatul cu care s-a măritat era cu trei ani mai mare, un vecin de-al familiei, revenit de curând din armată.

În cadrul interviului, Ludmila recunoaște că nu s-a căsătorit din dragoste.

„Sinceră să fiu, nu prea îmi place să vorbesc despre lucrul ăsta. Fiind și eu fată, am avut o relație de prietenie, o dragoste copilărească cu un băiat. Însă mama lui i-a spus că fata asta nu e de tine. Și eu m-am retras. Nu regret că nu sunt cu el, dar a fost și asta o rană. Iar când a venit el (n.r. - primul soț), mama mi-a spus că acolo nu ai fost primită, dar aici ești, te acceptă părinții. E suficient ca el să te iubească”, povestește Ludmila.

Deși a trăit cu el timp ce cinci ani, Ludmila recunoaște că, cu cât mai multe zile treceau, cu atât nu-l mai putea suporta pe soțul său.

„Nu-mi plăcea nimic la el, nici cum vorbește, nici cum se comportă”, spune femeia.

Pe lângă asta, bărbatul a fost violent cu ea. Primul incident a avut loc la doar două săptămâni de relație, atunci când cei doi locuiau cu părinții lui.

„El a venit în stare de ebrietate și a vrut să o bată pe maică-sa. Fiind mireasă în casă mi se părea că am mare valoare și el a lăsat-o pe maică-sa și m-a lovit pe mine, chiar în ochii părinților lui”, își amintește Ludmila.

Deși intenționa să-l părăsească chiar atunci, a doua zi soțul i-a cerut iertate și i-a spus că așa ceva nu se va mai întâmpla. Însă situații similare s-au mai repetat.

Ludmila spune că, deși nu l-a părăsit, a adoptat poziția „cât primesc, atâta dau”.

„Cu fiecare zi care trecea, ne transformam în doi dușmani crânceni. Orice ar fi zis, nu-mi plăcea. (...) Și acum am un citor (n.r. - făcăleț) mare rămas de la bunica lui și ăla e fratele meu pe viață, că de foarte multe ori m-a salvat. Eu mă retrăgeam într-un unghi și dacă aveam acela la mine în mâini eram convinsă că am câștigat duelul”, spune Ludmila.

Pe lângă violența fizică și psihologică, bărbatul Ludmilei a înșelat-o de nenumărate ori cu femei mai în vârstă decât el.

„Nu cunoșteam numai eu, dar cunoșteau și vecinii. El se ducea acolo unde era dezordine și în suflet, și în viață, unde erau oameni fără moravuri, lipsiți de orice. Dar nu eram geloasă, el îmi era indiferent. (...) L-am prins odată cu o altă femeie în pat. Putea să-i zică mamă, era o femeie în vârstă. Pe el doamnele în vârstă îl atrăgeau”, mărturisește femeia.

În cele din urmă, Ludmila a decis să-l părăsească pe bărbat definitiv. Luându-și copiii, în plină iarnă, a mers să locuiască într-o casă fără energie electrică, folosind în loc o candelă.

„De când mă știu voiam să fie independentă, am avut foarte multe momente în care poate am suferit din cauza asta. Eu am mers acolo unde am considerat că sunt singură, ce fac aia o să mănânc, cum încălzesc casa așa o să dorm”, spune femeia.

Dacă prima căsătorie nu s-a bazat pe dragoste, în a doua totul a fost diferit pe acest plan. Ludmila s-a îndrăgostit.

A făcut cunoștință cu el prin intermediul unui coleg de muncă de-al bărbatului. Pe parcursul a câțiva ani, cei doi au fost prieteni, iar când soția bărbatului, care se afla în Italia, a divorțat de el, acesta i-a propus Ludmilei să se mute împreună.

„Parcă voiam, dar parcă nu. Am vorbit cu o vecină care m-a întrebat ce pierd. Candela? Candela mă așteaptă, oricând mă pot întoarce la ea. Și am mers la casa lui”, spune Ludmila.

Totuși, nici această căsătorie nu a fost lipsită de violență și infidelitate. 

„A plecat în Rusia să facă bani. Îl sunam, iar toți moldovenii cu care a plecat răspundeau la telefon, numai el nu era. L-am luat pe fratele meu și am plecat acolo. Când am ajuns, toți moldovenii ne-au alergat înainte în întâmpinare la autobuz, numai el nu s-a apropiat”, povestește femeia.

Ludmila a aflat că el locuia cu o rusoaică și că avea cu ea o relație „temporară”.

„În prima căsnicie nu am suferit atât, pentru că acolo eram mai indiferentă, dar aici eu chiar eram distrusă”, povestește Ludmila, adăugând că, atunci când erau la începutul relației, „pentru mine el era un etalon al bărbăției, m-am atașat foarte mult de el, i-am încredințat secretele vieții mele, i-am spus totul. Eram sigură că o să mergem până la final”.

Dar, probabil, cea mai mare trădare din partea lui a fost atunci când a părăsit-o pe Ludmila în cele mai complicate momente.

„Într-o bună zi m-am îmbolnăvit. Copilul mai mic, băiatul, l-am născut pentru că așa mi-a recomandat medicul oncolog de la Chișinău. Am mers cu el la o consultație și medicul a spus că, dacă aș naște, ar fi o probabilitate să mă tratez nemedicamentos. Dar nu a fost să fie așa, am avut niște consecințe foarte grave. Iar când copilul a împlinit un an de zile, el m-a părăsit. Fără să-mi spună ceva, a ieșit din casă și a plecat”, povestește femeia.

Deși lăsată la nevoie, cu copii mici, Ludmila a reușit să obțină bani pentru tratament. Disperată, femeia chiar s-a gândit să-și dea copiii mai mici spre adopție.

Chiar dacă a fost înșelată de nenumărate ori și bătută de bărbat, Ludmila a trăit cu el peste 20 de ani, divorțând oficial în primăvara anului 2023.

Acum Ludmila spune că nu ar accepta nici în ruptul capului o a treia căsătorie: „Mi-e foarte scumpă libertate pe care o am, sunt stăpână pe viața mea”.