Istoria și impresiile unui fotograf american despre Moldova

Fiind în Mexic, Henry a aflat despre posibilitatea unei burse prestigioase americane, transmite Știri.md.

În Republica Moldova a decis să vină după ce a studiat problemele cu care se confruntă, povestește tânărul în cadrul unui „Monolog”. Fiind fotojurnalist bazat pe tema despre migrație, el a aplicat pentru o bursă care i-a dat posibilitatea să vină în Moldova. A ales această țară fiindcă migrația este un subiect popular și important aici.

Henry povestește că limba română a învățat-o de unul singur, fără profesori, doar prin comunicarea cu oamenii și, din când în când, uitându-se la emisiuni și podcasturi. Una dintre cele mai îndrăgite emisiuni, recunoaște tânărul, este fosta „Vorbește Moldova”.

Henry cunoaște mai multe limbi: franceza, spaniola, engleza. În timpul carantinei a studiat și limba română. El spune că cel mai dificil este accentul.

Accentul din România se aseamănă cu celelalte limbi latine, însă româna vorbită de moldoveni este altfel. Accentul moldovenesc de la sat e mult mai greu. Tânărul a rămas uimit că un număr mare de moldoveni care trăiesc de o viață întreagă în Moldova, s-au născut și au crescut aici, nu pot să vorbească în limba de stat.

Prima cunoștință cu țara Moldovei a fost în Franța, unde a avut un coleg moldovean. Adevărata istorie de la el a aflat-o, însă de la început a fost dezamăgit. Din primele minute, încă din avion, Henry spune că s-a ciocnit cu cetățeni de-ai noștri morocănoși, triști și chiar nepoliticoși.

Din fericire, peste o săptămână după ce a predat lecții la ULIM, el a văzut și bunătatea moldovenilor, mai ales ospitalitatea lor, fiind invitat să sărbătorească Crăciunul într-un sat împreună cu o studentă și părinții ei. Acolo a fost tratat cu grijă și iubire.

În timpul celor nouă luni trăite în Moldova, Henry spune că mâncare ca aici nu este nicăieri în lume.

Văzând imaginile de pe Internet nu a avut mari așteptări, însă călătorind prin diferite localități, gustând fel de fel de bucate pe la casele oamenilor simpli, a cunoscut adevărata artă culinară din țara noastră.

Henry susține că este un adevărat fan al plăcintelor moldovenești, mai ales cele cu vișină. Iubește mămăliga, sarmalele, zeama și borșul din Moldova. Deși se prepară și în Ucraina, și România, gustul borșului moldovenesc este specific, zice el.

O amintire plăcută ce îi va rămâne pentru mult timp înainte este frumoasa tradiție de a oferi oaspeților vin de casă sau țuică la orice oră a zilei și, cel mai important, cu același pahar tuturor. Prin acest gest, Henry înțelege fraternitatea și cultura poporului nostru.

Tânărul fotograf apreciază sinceritatea oamenilor moldoveni, spunând că dacă omul e bun și vrea să fie bun cu tine, îți zâmbește din dorință, nu forțat, așa ca în alte țări.

Totodată, el și-a exprimat opinia și despre fetele din Moldova. 

„Moldovencele sunt mai romantice, ele mai mult prețuiesc gesturile romantice... sunt cochete.”

Henry și-a terminat proiectele aici, dar speră să se întoarcă. A realizat fotografii pe diverse subiecte, a publicat într-un jurnal american chiar și un material despre criza energetică, s-a documentat din diferite regiuni ale țării: Transnistria, Găgăuzia, Chișinău, raioanele țării.

„Moldova are un potențial turistic. Cultura are o adevărată bogăție și sper că Moldova poate să se dezvolte fără să-și piardă identitatea”, susține Henry Baker Craver.

„Satele moldovenești sunt frumoase, oamenii sunt buni, primitori, tradițiile sunt frumoase, dar sunt triste fiindcă sunt abandonate, oamenii sunt peste hotare, iar copii nu sunt atât de mulți”, adaugă el.

Tot în cadrul monologului, fotograful și-a împărtășit impresiile despre Transnistria.

„Am fost în Transnistria prima dată cu un prieten jurnalist american, care a făcut un reportaj despre Victor Plasconov. Acolo omenii nu au libertate de expresie sau politică, dar la restaurante, în stradă oamenii s-au comportat mai cald decât la Chișinău. Tiraspol este un oraș ciudat, pare abandonat, nu sunt mulți oameni, sunt multe lucruri din timpul comunismului, dar în același timp sunt chestii noi, cum sunt restaurante cu nume din vest”, povestește americanul.

Plăcut surprins a fost și de Găgăuzia, de felurile de mâncare, dansurile și tradițiile din regiune. O experiență frumoasă a avut-o cu o familie de romi. Acolo a avut posibilitatea să fotografieze o nuntă. Tânărul a văzut o casă simplă, însă plină cu oameni îmbrăcați în negru, doar mireasa fiind în alb. Oamenii erau entuziasmați să îl vadă, iar mesele erau pline cu de toate. Totodată, în microbuzul spre casă, care era plin, a observat că romii i-au rezervat un loc.

Tot el spune că, în Găgăuzia, apartamentele nu sunt mari, dar sunt mai curate. Potrivit lui, moldovenii au mai mare grijă de imobile și lucruri personale, însă l-au șocat salariile mici oferite în țară.

În 2022, pe când se afla în Moldova, s-a arătat nedumerit și, totodată, uimit de cum cetățenii noștri au reușit să se descurce cu salariile de atunci, în contextul crizei energetice.

La sfârșitul monologului, tânărul a mărturisit că a vizitat și satul Hârtop, raionul Cimișlia.

Acolo a lansat o expoziție, timp de două săptămâni, în subsolul Casei de Cultură, împreună cu directorul, ca să adune bani pentru renovarea instituției.

După nouă luni petrecute în Moldova, Henry încă mai speră că va reveni aici.