Istoria Eugeniei Veveriță din Puhoi, care și-a renovat casa părintească

Satele Moldovei nu mai sunt ce-au fost odată - curate și îngrijite și, mai ales, pline de viață, cu gospodari care își ridicau case trainice și se mândreau cu ele. În ultimul timp, din păcate, tot mai multe sunt părăsite, transmite Știri.md cu referire la tvrmoldova.md.

Eugenia Veveriță, din Puhoi, Ialoveni, a ales să-și păstreze casa părintească, așa cum o ține minte. A renovat-o cu grijă, păstrând tot ce-i amintea de copilărie - pereții dați cu var, covoarele țesute, păretele, țolurile și alte obiecte de cândva.

„Am moștenit casa părintească de la părinții mei, Alexei și Maria. Ea a fost construită în anii 60-61, eu căsătorindu-mă am făcut casa noastră, dar am zis ca s-o păstrăm și casa părintească. Aicea mama îi spunea cămară, în cămara unde dormeam, aici mâncam - dormeam. Acolo bucătărie, o bucătărie mică, făceam și focul, acolo se pregătea mâncarea”, spune Eugenia Veveriță locuitoare a satului Puhoi, r. Ialoveni.

Ca toți părinții, și ai ei i-au lăsat ce aveau mai bun.

„Ne aflăm în casa mare. Aicea avem părinții, eu am avut două mame. Mama mea Maria a decedat când aveam eu 4 ani. Tata, care a decedat când eu eram deja căsătorită. Aicea a doua mamă, mama vitregă, ea m-a crescut de la 5 ani și a fost o mamă bună. Ea cu noi s-a mândrit când a fost nevoie și ne-a ocărât când tot trebuia. Tare mult o ținut ea la noi. A cătat de nepoței, foarte a iubit copiii și îi suntem recunoscători. A păstrat și casa, și pe noi ne-a ajutat”, a mai adăugat femeia.

Tot aici păstrează cele mai dragi lucruri, rămase de la cea care i-a dat viață - mama Maria.

„Două lădițe unde se păstrează zestrea, și amu mai avem prosoape cu horbotică făcute de mama Maria. E tare mult a țesut. Tot ce vedeți e de la părinți”, zice Eugenia Veveriță.

Acum, femeia e cu inima împăcată și mulți îi apreciază hotărârea.

„Vin vecinii, vin verișorii. Au amintiri frumoase aici. Tăt timpu, câte ori intră, vrem să intrăm prin casă, că avem amintiri. Foarte bine mă simt și parcă sunt mândră de casa mea părintească. Că aici vreau să spun că… casa părintească nu se împrumută, nu se uită, nu se vinde – vorba poetului. Dar se păstrează în suflețel”, menționează localnica.

„Care au o casă părintească în preajmă, să aibă grijă de ea. Cât de puțin trebuie var și voință. Că timp trebuie să ai s-o renovezi, că doar este casa amintirilor. Și să nu uite de unde s-au pornit, că … casa părintească e tot ce-o fost mai frumos și mai curat din viața noastră. Amintirile cele mai frumoase, primii pașii”, spune Eugenia Veveriță.