Hristos S-a Înălţat: Creştinii marchează Ispasul. Tradiții și obiceiuri
Creştinii ortodocşi sărbătoresc astăzi Înălţarea Domnului, o sărbătoare creştină importantă, care comemorează Înălţarea la cer a lui Iisus Hristos, la 40 de zile după Înviere, cunoscută în popor și sub denumirea de Ispas.
Potrivit cărților bisericești, Înălţarea Domnului reprezintă ultimul eveniment de viață pământească a lui Iisus Hristos. Biserica afirmă că această zi este la fel de importantă ca Paștele, transmit Știri.md cu referire la Moldpres.
Conform tradiției, de Ispas, creștinii se salută cu "Hristos s-a Înălţat!" și “Adevărat s-a înălţat!”. Spre deosebire de Paști, când ouăle se înroșesc în Joia Mare, pentru Înălțarea Domnului, ouăle se vopsesc chiar în ziua sărbătorii.
Este ultima zi din an în care se mai vopsesc și se împart ouă roșii. Ouăle se duc la Biserică, iar la sfârșitul slujbei se dau de pomană săracilor. În ajun, gospodinele pregătesc pască.
Cărțile bisericești, de asemenea, mărturisesc că, după înviere, Iisus Hristos s-a arătat apostolilor timp de trei zile, după care s-a înălțat la cer de față cu ei.
Semnificația Înălțării nu este legată atât de fenomenul în sine, cât este o expresie a preamăririi cerești a lui Iisus Hristos. “
Învingând moartea, Hristos, a început un nou mod de viață alături de Dumnezeu, pe care l-a pregătit și aleșilor săi. La izbânda lui ia parte întreaga natură umană”, se arată într-una din Evanghelii. Totodată, în predicile lor preoții afirmă că “spiritualitatea Înălțării se întemeiază pe speranță”.
Înălțarea Domnului este sărbătorită la 40 de zile după Înviere, în joia din săptămâna a VI-a după Paști. Este cunoscută în popor și sub denumirea de Ispas. De Ispas, în locașurile sfinte sunt oficiate servicii divine solemne, iar multe localități din țară prăznuiesc Hramul bisericii.
De sărbătoarea Înălțării Domnului sunt legate mai multe tradiții și obiceiuri. Astfel, în unele regiuni, în această zi se îngrijesc de sufletele celor adormiți și se organizează parastase la cimitire. Se spune că e bine ca în această zi să fie lăsați liberi caii, în unele zone joia de Ispas fiind numită și Paștele cailor.
Totodată, Ispasul este benefic pentru târguri și afaceri care până acum nu au avut succes. Potrivit datinilor, pentru a avea recoltă bogată, semănăturile se fac până la Ispas.
Femeile nu împrumută sare și nu dau foc din casă, pentru că altfel toată casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte pentru smântână.
Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac – leuşteanul, paltinul, alunul – iar în unele zone oamenii se bat cu leuştean ca să fie feriţi de boli şi de rele.
Tradiţia spune că de Ispas „nu se seamănă culturi pentru că nu vor da rod”.
Sărbătoarea Ispasului se celebrează începând din secolul al IV-lea.