Hristos a înviat: Paştele, sărbătoarea Învierii Mântuitorului. Tradiţii şi obiceiuri

Învierea Domnului este sărbătoarea creştină care cheamă oamenii să ia Lumina Sfântă. Începând cu ziua de Paşte până la Înălţare, oamenii se vor saluta cu expresia: "Hristos a înviat! Adevărat, a înviat!".

Milioane de creștini merg în Noaptea de Înviere la slujbă pentru a primit binecuvântarea binecuvântarea Domnului. Credincioşii merg să ia Lumina Sfântă, să se roage pentru sănătate şi pentru o viaţă mai bună, scrie rtv.net.

Învierea Domnului, numită şi sărbătoarea Paştilor, adică ziua în care răul şi viclenia vor fi lăsate deoparte, îmbrăcând haina adevărului şi a bucuriei, este cea mai veche sărbătoare a creştinătăţii. Este sărbătoarea care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos. Învierea Domnului este celebrată duminică de ortodocşi.

La ora 24:00, preoţii au ieşit din altarele lăcaşurilor de cult pentru a le transmite credincioşilor mesajul "Hristos a înviat" şi pentru a le oferi Lumina Sfântă. Sărbătoarea aduce bucuria unică a Învierii Mântuitorului şi este asociată cu ritualuri şi tradiţii religioase, printre care şi cea a salutului "Hristos a înviat!", "Adevărat a înviat!".

Lumina Sfântă este considerată un miracol al Ortodoxiei, care se întâmplă în fiecare an de Paşti la Ierusalim, când, în timpul Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare, între orele 12.30 - 14.30, deasupra Sfântului Mormânt se aprinde un foc despre care se spune că pogoară din cer.

Ziua Învierii Domnului, cunoscută şi sub numele de Paşti, începe, din punct de vedere liturgic, sâmbătă noaptea, întrucât se spune că mormântul s-a deschis la miezul nopţii şi atunci a înviat Hristos.

La Slujba Învierii, oamenii vin să ia lumina, pe care o duc apoi în casele lor. Lumânarea de Înviere este purtată în mână de fiecare creştin în noaptea Învierii şi este aprinsă din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. 

Aceasta lumânare este simbolul învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. Mulţi păstrează restul de lumânare rămasă nearsă după slujbă şi o aprind în cursul anului în cazul în care au un mare necaz în casă.

Mielul sacrificat de Paşte simbolizează jertfa făcută de Mântuitorul Hristos pentru iertarea păcatelor lumii. De acea, în ziua de Paşte creştinii obişnuiesc să pună de masă pe lângă ouă vopsite, pască şi cozonac, drob de miel, friptură de miel, stufat de miel. De asemenea, sunt zone în România în care de pe masa de Paşte nu lipseşte peştele. 

În tradiţia populară, se crede că ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri miraculoase, ele vindecând boli şi protejând animalele din gospodărie. În dimineaţa primei zile de Paşti, copiii se spală pe faţă cu apă dintr-un vas în care s-au pus de seara un ou roşu şi un bănuţ de argint, astfel, spunându-se că, tot anul, copiii vor fi sănătoşi şi rumeni la faţă precum oul de Paşti şi curaţi ca argintul.

Sărbătoarea Paştelui este considerată a fi una a bucuriei date de vestea Învierii. O veste care, până la Înălţarea Domnului, respectiv timp de 40 de zile, se regăseşte în salutul "Hristos a înviat!", la care se răspunde cu "Adevărat a înviat!".

De Paşte, spun preoţii, nimeni nu trebuie să fie trist, nimeni nu trebuie să plângă, bucuria fiind sentimentul predominant.

Numele sărbătorii derivă din cuvântul ebraic "pesah", care înseamnă "trecere", dar şi din termenul egiptean cu acelaşi înţeles "paseh".

În duminica Paştelui, se crede că:

- Cine moare în ziua de Paşti sau în Săptămâna Luminată va merge direct în Rai deoarece în această perioadă porţile Iadului sunt închise.

- De Paşti cine merge la biserică pune în sân un ou roşu ca să fie totdeauna rumen la faţă.

- Se spune că toţi cei care ciocnesc ouă roşii unul cu altul se vor vedea pe lumea cealaltă.

- Cojile ouălor roşii nu se aruncă afară în ziua de Paşti pentru că se duce norocul.

- Fetele mari şi flăcăii tineri se uită în apa din fântână când se întorc de la slujbă, ca să fie frumoşi tot anul.

- Cine mânăncă în ziua de Paşti caş, va fi tot anul alb la faţă.

- În ziua de Paşti e bine să se consume întâi carne de peşte sau de pasăre, pentru ca oamnii să fie iuţi ca peştii şi uşori ca păsările în anul ce urmează.

- De o parte şi alta a pragului casei se pune o glie de iarbă verde ca să fie belşug în casă.

- Usturoiul sfinţit în această zi împreună cu smirnă şi busuioc este folosit de fete ca să fie plăcute şi apărate de farmece. Usturoiul şi busuiocul acestea, semănate ca să se înmulţească, sunt bune de leac.

- Cu lumânarea de la Înviere se înconjoară casa ca să fie protejată. Lumânările de la Înviere se păstrează tot anul şi se aprind pe timp de furtună, inundaţii, fulgere.

Duminică spre prânz, credincioşii sunt aşteptaţi la biserică pentru slujba cunoscută ca "A doua Înviere", la care vor fi citite, în 12 limbi, versetele 19-25 din capitolul XX al Evangheliei după Ioan.

Săptămâna de după Înviere se numeşte Săptămâna Luminată, în care nu se mai posteşte. Conform tradiţiei, în Sâmbăta Mare şi în zilele de Paşte (duminică, luni şi marţi), nu se spală rufe, acest obicei fiind menţinut în unele locuri până în joia din Săptămâna Luminată.

Data sărbătoririi Paştelui are la bază două fenomene astronomice: echinocţiul de primăvară şi mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Pământului. Astfel, Paştele este sărbătorit în duminica imediat următoare primei luni pline de după echinocţiul de primăvară.