Hâncești: Povestea unei bibliotecare ce a crescut generații de cititori

Una dintre aceste povești este cea a Mariei Palamarciuc, bibliotecară din Hâncești, care și-a dedicat întreaga viață cărților și generațiilor de copii care i-au trecut pragul bibliotecii, transmite Știri.md cu referire la moldpres.md.

Maria Palamarciuc a activat zeci de ani în biblioteca raională din Hâncești, instituție care astăzi poartă numele teologului și scriitorului Antonie Plămădeală, mitropolit al Ardealului, originar din Stolniceni, județul Lăpușna.

Proclamarea Independenței Republicii Moldova, pe 27 august 1991, i-a împărțit viața în două: născută și educată în URSS, tânăra bibliotecară a trebuit să se adapteze la schimbări majore – a învățat să scrie în grafie latină și a descoperit literatura română interzisă anterior.

„Îl citisem atunci pentru prima dată pe Nicolae Labiș – Moartea căprioarei, mi-a rămas adânc în suflet. Rafturile bibliotecii s-au umplut de autori precum Liviu Rebreanu, Nichita Stănescu, George Coșbuc, George Călinescu. Mă bucuram să văd copiii studiindu-i”, povestește Maria Palamarciuc.

Anii ’90 au fost o provocare dură: destrămarea URSS, lipsuri alimentare, salarii mizere – „76 de lei, primiți o dată la nouă luni”. Maria Palamarciuc și familia au fost nevoiți să plece la muncă în Spania, unde a trăit opt ani.

„Am văzut lumea, am cunoscut alt trai. În Uniunea Europeană oamenii trăiesc bine, au libertăți. Dar dorul de casă ne-a adus înapoi. Soțul a spus: ajunge, ne întoarcem”, povestește bibliotecara.

Revenită acasă, și-a reluat locul de muncă în biblioteca pentru copii, aceeași sală, aceeași masă, aceleași priviri curioase. „Sacrificiul s-a meritat”, afirmă Maria Palamarciuc.

De 25 de ani lucrează la secția pentru copii și spune că „biblioteca este viața mea, e casa mea. Acasă mă aflu mai puțin”. Copiii o sună chiar și acasă să întrebe de cărți, iar ea îi urmărește apoi cum pleacă la studii în România și revin să muncească în Moldova.

Biblioteca a fost mereu un loc al întâlnirilor memorabile: Maria Palamarciuc i-a cunoscut pe Grigore Vieru, Spiridon Vangheli, Eugen Doga, Nicolae Dabija. „Pe cât de filosofică era creația lui Vieru, pe atât de simplu și sincer era în comunicare. Copiii îl adorau și pe el, și pe Spiridon Vangheli”, își amintește.

Bibliotecarele din Hâncești formează o adevărată echipă. Merg împreună în excursii în România și Moldova, iar experiențele le transmit cititorilor. Maria Palamarciuc se bucură de fiecare carte nouă, organizează expoziții și ajută copiii din familii social-vulnerabile, care nu au nici telefon, nici internet acasă, să-și facă lecțiile în sala de lectură.

Maria Palamarciuc are o familie numeroasă și frumoasă: 51 de ani trăiți împreună cu soțul Ion, doi feciori, trei nepoțele și un nepot, toți stabiliți în state ale Uniunii Europene. Le duc dorul, dar nu au renunțat la visul că într-o bună zi se vor întoarce acasă.

Privind în urmă la cei 34 de ani de Independență, Maria Palamarciuc spune că și-a învățat cea mai importantă lecție: viața fiecăruia depinde de propria implicare. „Nu au doar cei care nu muncesc, de lucru întotdeauna este. Noi suntem cei care ne aranjăm viața”, afirmă ea.

Republica Moldova, care și-a proclamat Independența pe 27 august 1991, a traversat crize, tranziții și conflicte, dar și un drum constant spre Europa. Pentru oameni ca Maria Palamarciuc, independența înseamnă nu doar libertate politică, ci și dreptul de a visa, a munci și a crește generații prin carte și cultură.