Frica de intimitate în relații: Ce este și cum să o depășești

Psihoterapeutul și coach-ul Angela Nuțu explică faptul că frica de intimitate nu are legătură cu sexualitatea, ci cu apropierea emoțională autentică. „Este o anxietate profundă generată de apropierea emoțională și de deschiderea autentică față de celălalt. Este o formă de evitare afectivă care poate apărea în orice relație semnificativă - de cuplu, de prietenie, chiar și între părinte și copil - dar devine mai evidentă în relațiile romantice, unde vulnerabilitatea este inevitabilă”, afirmă aceasta, transmite Știri.md.

Persoanele afectate pot părea inițial implicate și calde, însă, odată ce relația avansează, încep să manifeste comportamente de autoapărare. Se retrag, devin critici, invocă nevoia de spațiu, găsesc defecte în partener sau provoacă certuri fără un motiv clar.

Frica de intimitate nu apare brusc, ci se formează de-a lungul vieții, în special în copilărie și adolescență, ca mecanism de apărare împotriva suferinței emoționale. Specialiștii identifică mai mulți factori care contribuie la dezvoltarea acestui tip de teamă.

Unul dintre factorii principali este reprezentat de atașamentele nesigure formate în copilărie. Conform teoriei atașamentului formulate de John Bowlby, stilurile de atașament dezvoltate în relația cu părinții influențează comportamentul în relațiile adulte. Copiii crescuți în medii instabile din punct de vedere emoțional, cu părinți critici, intruzivi sau indisponibili afectiv, pot ajunge să dezvolte un atașament evitant sau anxios, ceea ce duce ulterior la dificultăți în a se conecta emoțional cu ceilalți.

Experiențele traumatice sau respingerile din trecut constituie un alt factor important. Trădările, abandonurile, pierderile sau relațiile toxice învață creierul că apropierea înseamnă durere, determinând astfel persoana să ridice bariere de protecție față de ceilalți.

Pentru unii, teama de a fi controlați sau sufocați stă la baza evitării intimității. Persoanele care au fost manipulate sau invalidate în trecut pot percepe intimitatea ca pe o amenințare la adresa propriei libertăți și pot evita relațiile apropiate de teama de a retrăi acele dinamici.

Nu în ultimul rând, stima de sine scăzută poate alimenta această frică. Deși își doresc iubire, unele persoane se consideră nedemne de a fi iubite. Frica de a fi respinse odată ce sunt cunoscute în profunzime le determină să se autosaboteze și să evite apropierea emoțională.

Semne ale fricii de intimitate în relația de cuplu

Frica de intimitate nu este mereu ușor de recunoscut, deoarece se poate ascunde sub diverse comportamente. Iată câteva semnale:

• Răceală afectivă sau evitarea discuțiilor emoționale profunde.
• Reticență în a face planuri de viitor sau angajamente clare.
• Critică excesivă la adresa partenerului pentru a justifica distanțarea.
• Fugă din relație atunci când lucrurile devin „prea serioase”.
• Atracție constantă pentru persoane indisponibile emoțional.
• Tendința de a minimaliza nevoile emoționale sau de a le ridiculiza.
• Rușine sau anxietate în momente de apropiere emoțională.
• Sabotaj relațional – comportamente care duc la distrugerea legăturii fără un motiv logic.

Frica de intimitate nu este o condamnare definitivă, ci o rană emoțională care poate fi recunoscută, înțeleasă și vindecată. Potrivit psihoterapeutului Angela Nuțu, intimitatea autentică nu este periculoasă, însă acest adevăr devine evident doar atunci când o persoană își permite să exploreze vulnerabilitatea într-un mod sănătos.

Primul pas în procesul de vindecare este conștientizarea și acceptarea fricii. „Acceptarea nu înseamnă resemnare, ci recunoașterea unei dificultăți reale. Observă-ți tiparele relaționale și întreabă-te ce simți când cineva se apropie prea mult de tine sau ce crezi că se va întâmpla dacă te lași văzut cu adevărat”, explică Angela Nuțu.

Următorul pas este reflectarea asupra trecutului emoțional. Experiențele din copilărie sau adolescență, cum ar fi relația cu părinții ori primele iubiri, pot fi cheia înțelegerii acestei temeri. Identificarea momentelor în care apropierea a fost dureroasă poate aduce claritate asupra motivelor pentru care persoana evită intimitatea.

Este, de asemenea, important să învățăm diferența dintre vulnerabilitate și slăbiciune. A te deschide emoțional nu este un semn de slăbiciune, ci o dovadă de curaj. Intimitatea reală presupune onestitate și prezență, nu perfecțiune.

Un alt pas esențial este lucrul cu stima de sine. Teama de a fi cunoscut „cu adevărat” este adesea legată de o imagine de sine negativă. Acceptarea imperfecțiunilor și dezvoltarea unei relații sănătoase cu sinele sunt esențiale pentru a construi relații autentice.

Terapia psihologică poate avea un rol fundamental în acest proces. Un psihoterapeut poate ajuta persoana să identifice sursa fricii și să învețe cum să o gestioneze într-un mod eficient.

În cazul unei relații de cuplu, este recomandată o comunicare autentică cu partenerul. Discuțiile sincere despre anxietățile legate de apropiere pot întări relația, nu o submina. „Spune-i partenerului că apropierea te face uneori anxios, dar că lucrezi la acest aspect”, recomandă specialistul.

„Frica de intimitate ne face să trăim într-un paradox: tânjim după conexiune, dar ne ferim de ea. Dragostea autentică - cea în care suntem văzuți, auziți și acceptați - nu poate exista fără curajul de a fi vulnerabili”, conchide Angela Nuțu.