Fără farmacie, magazin, spital: Cum o duc oamenii în satele abandonate

Se întâmplă în Moldova secolului 21, când zeci de sate au rămas depopulate, iar singurii oameni care au rămas trăiesc de azi pe mâine, transmite Știri.md cu referire la tvc.md.

Cum arată satele cu un singur locuitor, cum supraviețuiesc oamenii fără a avea acces la condiții, vedeți în reportajul ce urmează.

Mai multe localități din raionul Telenești au rămas practic pustii, chiar dacă sunt amplasate în centrul țării. În unele dintre acestea au rămas câte un singur locuitor.

Este și cazul satului Căzăneștii Noi din comuna Căzănești.

Echipa noastră de filmare s-a deplasat în sat, unde am găsit câteva case părăsite, care stau să cadă și … un singur locuitor.

Anatol Ciugai trăiește în Căzănești din anul 1962, iar de mai bine de doi ani, a rămas singur sat și își duce traiul de azi pe mâine.

Bărbatul are cinci copii, însă niciunul nu-i mai poartă de grijă.

Întrucât în localitate nu sunt condiții de trai, acesta merge să facă baie și să mănânce, în apropiere, unde un agent economic a construit un depozit.

Chiar și așa, Anatol nu se plânge de viață grea și spune că s-a obișnuit deja cu singurătatea.

Anatol Ciugai, singurul locuitor din satul Căzăneștii Noi: „-Eu am rămas ultimul. -Și vă place aici să locuiți singur? – Dintr-o parte nu, câteodată da. Știți, aici răsare busuiocul, iar când busuiocul răsare, atunci inima mea e
curată”.

Bărbatul ne-a mărturisit că anterior locuia împreună cu mama sa, care însă, acum doi ani s-a stins din viață.

Pentru a-l salva de singurătate, autoritățile au încercat să găsească soluții, iar un agent economic chiar i-a propus un loc de casă în comuna Căzănești.

Acesta însă a refuzat să plece din localitatea în care a trăit o viață.

Vasile Sârbu, primarul comunei Căzănești, raionul Telenești: „Se mai duce la agentul economic, îl ajută, chiar și cu bani, știu precis că îl ajută.

De la 1 septembrie, doamna asistent social se va ocupa de pachetul cu documente, ca să putem să-i perfectăm un ajutor cât de cât, ca să aibă ceva pentru existență”.

La doi kilometri distanță se află satul Chersac, o altă localitate pustiită și uitată de lume. Acolo am găsit câteva case dărâmate, locuite pe alocuri.

Larisa Smogorjevskaia are 64 de ani, iar de 17 ani locuiește de una singură. Fiica ei este plecată peste hotare, iar alți vizitatori nu are, ne povestește femeia.

Săptămânal, ea este nevoită să parcurgă șapte kilometri pe jos până în satul Negureni, localitate din apropiere, pentru a-și cumpăra de mâncare sau pentru a merge la medic.

Larisa Smogorjevskaia, locuitoare a satului Chersac: „Ne ducem o dată în săptămână acum vara, dar iarna pe o lună, două.

Luăm produsele necesare și stăm aici. Da, îi greu și-i scump. Când trebuie să te duci undeva, găsești transport și plătești o grămada de-a bani”.

Larisa își amintește cu nostalgie de vremurile când în sat locuiau mai mulți oameni.

Larisa Smogorjevskaia, locuitoare a satului Chersac: „-Am rămas aici.. -Ați rămas singură, da? -Da (femeia plânge). Cândva era satul normal, era și școală de patru clase, apoi ne-am dus la internaturi, iar de acolo care și unde”.

Iurie Serdiuc a ales să trăiască în singurătate, chiar dacă a locuit anterior în Chișinău. Explicația este simplă: iubește liniștea, dar spune că nu ar fi rău ca în sat să fie cel puțin un magazin.

Iura Serdiuc, locuitor al satului Chersac: „Aș mânca acum o înghețată cu mare plăcere, dar trebuie să mă duc la Negureni”.

Conform recensământului din anul 2014, nouă sate din țară au rămas oficial fără oameni, alte 66 ar avea până la 50 de locuitori înregistrați.