Din exil în paginile cărților: Povestea unei femei deportate în Siberia
Margareta Cemârtan-Spânu, o voce emblematică a memoriei deportărilor staliniste, avea doar șapte ani când a fost smulsă din copilărie și deportată împreună cu tatăl, fratele și bunica sa în Siberia. În acea lume înghețată de frică și lipsuri, copilăria i-a fost înlocuită de suferință și foame, iar libertatea a devenit un vis îndepărtat, dar neînvins.
Foto: captură fotoRămasă orfană de mamă, Margareta Cemârtan-Spânu a cunoscut de la o vârstă fragedă brutalitatea regimului sovietic. Frigul nemilos, spaima continuă și lipsa hranei i-au fost „tovarăși de joacă” timp de șase ani. „Am trăit cu duhul sfânt”, spune ea astăzi, rememorând clipele în care supraviețuirea se rezuma la câțiva cartofi pe zi și la umblatul prin păduri în căutarea hranei, transmite Știri.md cu referire la tv8.md.
Privată de educație în primii ani de exil, Margareta Cemârtan-Spânu își amintește cu ochii în lacrimi cum plângea lângă fereastră, privind copiii localnicilor plecând spre școală, în timp ce ea rămânea închisă în casă, ca într-o închisoare albă. Totul s-a schimbat în martie 1953, când vestea morții lui Iosif Stalin a marcat începutul drumului spre libertate.
„Învățătoarea plângea, striga că a murit tătuca nostru. Dar noi, moldovenii, am sărit și am strigat: Ura! Ura! Ura!” – povestește ea, rememorând momentul cu o sinceritate sfâșietoare.
Revenită în Moldova cu doar patru clase, dar cu o forță interioară imensă, Margareta Cemârtan-Spânu a decis să-și vindece rănile prin scris.
Astfel, ea a devenit scriitoare și a publicat mai multe volume în care a transformat durerea într-un mesaj puternic despre libertate, demnitate și memorie.
Una dintre cele mai tulburătoare povestiri ale sale este „Mărul” – un fragment de viață în care un simplu fruct devine simbolul patriei, al lui Dumnezeu, al credinței și al dorului.
„Trei zile l-am ținut pe masă și ne rugam. Era prea sfânt ca să-l mâncăm”, spune autoarea despre acea imagine care i-a marcat definitiv copilăria.
Astăzi, Margareta Cemârtan-Spânu este un simbol al rezistenței și al luptei pentru adevăr. Prin cărțile sale, ea păstrează vie amintirea celor deportați și avertizează asupra fragilității libertății.
„Libertatea nu e garantată. Se câștigă cu durere, se pierde ușor și, odată recâștigată, trebuie apărată cu toată ființa. Dacă pleci capul, nu mai vezi soarele”, a declarat Margareta Cemârtan-Spânu.