Diaspora moldovenească din Italia, furioasă pe un politician din R. Moldova. „Nu știe ce înseamnă munca în Italia, departe de casă”

„Niciodată nu voi înțelege moldovencele, care, după ce au făcut copii prin Italia, venind acasă, vorbesc cu ei demonstrativ doar în italiană. Aceasta înseamna ca nu și-au învățat copiii să vorbească românește. Sunt niște „chirițe" ale secolului 21, doar că mult mai dizgrațioase decât personajul lui Alecsandri...”, scrie Ana Guțu pe o rețea de socializare.

Reacția cetățenilor Republicii Moldova, stabiliți de ani buni în Italia, nu s-a lăsat mult așteptată. Aceștia s-au arătat revoltați de comentariul politicienii și au menționat că nu vor să-și sacrifice copiii și să-i chinuie cu două limbi, dacă nu vor trăi, poate, niciodată în Moldova, scrie Timpul.md. 

Vlad Buzu: „Dragi moldoveni, m-am enervat.... acest personaj și-a permis să critice mamele moldovence care se află în Italia, neavând nici un drept s-o facă, pentru că nu știe care este viața pe care o ducem aici... Toți copiii născuți în Italia de cupluri de moldoveni, pe care i-am cunoscut personal, știu bine româna.

Excepție ar putea fi cuplurile mixte formate din italieni și moldoveni. Eu mă simt primul cu musca pe căciulă, pentru că cei trei copii ai mei nu știu româna și îmi este rușine, dar nu accept critici în asemenea mod. Accept critici de la soția mea italiancă. Ea mereu mă îndrumă să-i învăț pe copii limba română. Ba mai mult, ea a cumpărat abecedarul „Albinuța”, și tot ea, care este italiancă, încearcă să-i învețe pe copiii noștri româna”.

Lilia Corolenco: „Cu fica mea, eu vorbesc doar în limba italiană, pentru că așa am decis. La grădinița de aici, prietenii vorbesc în această limbă și ea trebuie să cunoască cum să se exprime corect. Dar când sosește mama mea, atunci fiica mea vorbește limba română și ele se înțeleg. Este dureros să citești așa comentarii. Dar mai bine așa, decât atunci când întâlnești moldoveni „din talpă” și se comportă urât că mi-e rușine să recunosc că sunt de-ai noștri - strigă, urlă, înjură și multe altele”.

Alina Arpentin: „Copiii nu sunt calculatoare, ei vorbesc cum le este mai ușor, nu poți obliga un copil să învețe două sau mai multe limbi ca altora să le fie comod.

Cred că Ana Guțu exagerează. Copiii vorbesc în limba italiană la grădiniță. Nu putem să-i sacrificăm să vorbească acasă românește, pentru că așa dorim noi. Mi-ar face mare plăcere ca și copilul meu să vorbească și limba româna”.

Liudmila Botnariuc: „Dacă ar fi condiții de trai, locuri de muncă, nu ar pleca sărmanele doamne, și copiii ar vorbi doar în limba româna, în țara natală. Doamna nu poate înțelege, ea nu știe ce înseamnă munca în Italia, departe de casă, mereu cu dorul de ea...”.