De la vis la realitate: Povestea unui moldovean cu restaurant în Roma

În cadrul unui Monolog cu Dorin Galben, Oleg a povestit cum a început de fapt toată aventura în acest domeniu, transmite Știri.md.

„Eu am copilărit în Chișinău, în Cartierul Poșta Veche. Datorită educației am copilărit foarte bine”, povestește el.

Oleg spune că anii copilăriei l-au purtat și prin satele Colibaș și Sofia, raionul Drochia, unde a cunoscut viața rurală. Însă totul s-a schimbat la 13 ani, când mama sa a plecat în Italia, urmată apoi de sora și tatăl lui.

„Eu îi scriam mamei scrisori, în speranța că ea se va întoarce. Mă simțeam vinovat de plecarea ei… Când a plecat și tata, eu am înțeles că am rămas singur”, spune bărbatul.

Lipsa părinților și izolarea l-au afectat profund. Timp de șase luni a plâns zilnic. Apoi s-a mutat la o mătușă, într-un mediu nou, undeva drumul său era spre școală și înapoi acasă.

După patru ani, viza i-a fost aprobată și a plecat în Italia. Întâlnirea cu familia nu a fost ușoară.

„Eu mă întorsesem în familia mea și mă simțeam străin… Nu aveam aceeași comunicare și deja nu mai voiam să stau cu ei”, mărturisește Oleg.

Inițial voia doar să-i viziteze și să se întoarcă în Moldova. Dar viața a avut alte planuri pentru el. A renunțat la studii și a început să muncească în domeniul construcțiilor.

„După 6-8 luni am înțeles că nu mai vreau să lucrez acolo. Eu voiam să descopăr societatea italiană. Am înțeles că sunt o persoană sociabilă și am nevoie să vorbesc.”

În scurt timp, datorită surorii lui, care cunoștea un bar prin apropiere, s-a angajat acolo.

„Am intrat în HoReCa la 18 ani, am început să spăl pahare. Ăsta a fost primul meu job în domeniu. Am avut oameni care au avut grijă de mine, care m-au ajutat să învăț. Eu eram, să zicem așa, ca un burete - absorbeam tot. Și în decurs de un an am învățat italiana perfect, iar după al treilea, al patrulea an nu mai puteai să-mi spui cine știe ce, că știam destule. Am învățat meseria”, povestește acesta.

Apoi a început să învețe mai multe lucruri despre cafea, cocktailuri și lichioruri. 

„Am făcut foarte multe cursuri și în trei ani am devenit barman-șef în aceeași locație. Băieții care m-au învățat au ajuns să-mi fie subordonați. Aveam 22 de ani”, spune bărbatul.

Oleg a înțeles că îi place cu adevărat acest domeniu, însă barul nu-i mai aducea mare satisfacție. Așa că a trecut la lucrul direct cu clienții, în sală, iar ulterior a devenit vicedirector.

„Mi-am dat seama că nu mai aveam unde să cresc acolo. Așa că m-am dus la patroni și le-am spus: „Uitați, mie îmi place foarte mult să mă ocup de restaurant, dar aici unde sunt acum nu mai am unde să mă dezvolt. Am nevoie de ceva mai mult””, relatează el.

Oleg a urmat cursuri de management, ca să înțeleagă mai pe larg tot ce înseamnă domeniul HoReCa.

„Am făcut cursuri de somelier, de management, de bucătărie. Pentru că am început să merg în mai multe direcții și să înțeleg tot ce înseamnă HoReCa.”

Rând pe rând, odată cu deschiderea restaurantelor, munca lui îi aducea rezultate frumoase.

„Și după un an, doi, când restaurantul era pus pe picioare, treceam la altul și așa patru restaurante unul după altul pentru cineva, pentru patronii mei, unde am stat 14 ani în total”, povestește Oleg.

În 2015, după o viață activă, a decis să schimbe ceva. „Am scris într-un caiet ce îmi doresc pentru viitorul meu, sperând că voi găsi fata vieții mele.” 

Astfel, el a cunoscut-o pe Aurica, cea care avea să-i devină nu doar parteneră de viață, ci și de afaceri.

În martie 2018 au deschis împreună restaurantul „Cipasso”. „Ideea noastră a fost să deschidem un local mic, dar de foarte înaltă calitate.” 

A mers cu bicicleta prin tot orașul pentru a găsi locația ideală, într-un cartier turistic din centrul Romei.

„Eu știam foarte bine ce vreau: calitate, vinuri bune și serviciu la nivel înalt”, afirmă el. 

Deși deschiderea unui restaurant în Roma presupune obstacole birocratice serioase, inclusiv obținerea unei licențe rare, Oleg și Aurica au reușit să facă față acestora.

Au început cu puține resurse, dar cu multă creativitate. „Am făcut lista de prieteni care să vină pe rând și să creeze atmosferă. Mergeam și la vecini și le ofeream invitații gratuite.”

În doar șase luni, „Cipasso” a urcat pe primul loc pe TripAdvisor.

Clientul era prioritatea proprietarilor: „Dacă clientului nu i-a plăcut ceva, returnăm toți banii”.

Pandemia de COVID-19 a fost o adevărată provocare pentru cei doi, fiind nevoiți să-și închidă restaurantul. Între timp au planificat deschiderea unui local mai mare.

„Când toți stăteau în case, noi mergeam cu bicicleta prin Roma și am găsit o nouă locație”, povestește el.

Personalul noului restaurant s-a extins de la șase la 40 de angajați. „Dacă o să avem persoane fericite în echipă, o să fie și clienți fericiți”, susține bărbatul.

Astăzi, restaurantul lui Oleg Grosu și al Auricăi Danalachi este vizitat de persoane din domenii precum politică, film și cultură. Cuplul continuă să inspire prin exemplul său și să demonstreze că, indiferent de unde vii, cu muncă și ambiție, poți ajunge unde-ți dorești.