Cum e să fii soția unui bărbat iranian: Povestea unei moldovence

În cadrul proiectului „Femeile nu tac”, Daniela a povestit că s-a născut la Soroca. Aceasta a locuit o perioadă la bunica sa, în timp ce părinții construiau casă. Între timp, s-au născut sora și fratele său, transmite Știri.md.

Tatăl său s-a îmbolnăvit de Parkinson și, în anul 2003, a decedat: „S-a chinuit tare mult. El nu a vrut să facă operație, avea o frică. Atunci eu deja eram însărcinată și mai aveam un băiat de șase ani”.

După școală, Daniela a mers la Mărculești, raionul Florești, unde a învățat un an la o școală profesională și apoi a început să muncească în baza profesiei sale.

La vârsta de 18 ani, Daniela a început să locuiască la un bărbat. Fiind în a cincea lună de sarcină, femeia a aflat că va avea doi gemeni. Bărbatul a lăsat-o, reproșându-i că copiii nu sunt ai lui.

„Am avut complicații, pentru că ei erau mari, eu eram la prima sarcină. Am stat internată în spital două luni. A fost greu, pentru că nu aveam bani. Am născut pe 1 ianuarie, nu erau medici. Unul dintre copii a decedat, iar al doilea a fost traumatizat la naștere, la mână și la cap. Ei erau ambii mari. Dacă nu era traumatizat atunci, astăzi el era să fie sănătos”, povestește Daniela.

Inițial, femeia nu a observat că fiul său ar avea probleme, însă, cu timpul, acestea au devenit evidente.

Când fiul său avea doar un anișor, Daniela a fost nevoită să plece peste hotare, la muncă, de unde trimitea bani acasă.

„Am mers în Istanbul, vindeam draperii. Mă descurcam, că mulți erau vorbitori de rusă. Îmi era foarte greu că mi-am lăsat copilul, însă altfel nu puteam, că trebuia să-l ridic, să-l cresc... El avea de toate, în afară de dragostea de mamă. Bunica foarte mult îl iubește și el chiar îi zice mamă”, afirmă femeia.

Din cauză că băiatul ei are dizabilitate mintală acută, acesta și-a făcut studiile într-o școală pentru copii speciali. „El nu vorbea, spunea doar cuvinte, fără a face propoziții, dar noi îl înțelegeam. Nu avea putere”, explică ea.

Daniela regretă că nu și-a putut lua fiul în Istanbul. Acum, Mihai stă țintuit la pat, după ce a nimerit într-un grav accident, produs pe data de 18 noiembrie.

„El era pieton și a fost lovit de un automobil. Șoferul mi-a spus că el nu mergea repede. La un moment dat, el a văzut o siluetă, care s-a aruncat brusc în fața mașinii. Eu nu cred că băiatul meu ar putea să se arunce în fața mașinii. El mereu mă suna, în fiecare seară. Atunci eu așteptam sunetul și el nu mă suna. Am fost telefonată de prietenul lui, care mi-a spus că el a nimerit într-un accident și este transportat la spital. Pe 19 noiembrie, eu deja eram acasă. El era tot lovit, avea fracturi la picior, bazinul era rupt, inima și plămânii erau afectați, umărul fracturat, mâna ruptă, la gât două inele erau sărite, maxilarul rupt, nasul rupt și la cap a fost lovit puternic”, povestește Daniela.

În prezent, Daniela trăiește doar din pensia pe care o primește lunar fiul său. Un alt venit nu are, întrucât nu poate merge la muncă: „Am rămas așa, fără nimic. Nu pot munci, pentru că trebuie să fiu mereu lângă el”.

Tot în cadrul interviului, femeia a povestit că, în Turcia, s-a cunoscut cu un bărbat, cu care în scurt timp s-a căsătorit.

„Am mers în ospeție la o prietenă, să întâlnim Anul Nou. Viitorul meu soț era prieten cu amicul ei. Așa am făcut cunoștință. S-a legat tot, de parcă ne cunoșteam de o viață. El era iranian, dar lucra în Istanbul. Eu atunci aveam 22 de ani, iar el era cu șase ani mai mare decât mine. Mi-a plăcut de el pentru că avea grijă de mine, era atent”, spune ea.

El nu s-a speriat de faptul că Daniela avea un copil de la un alt bărbat, fiind chiar pregătit să-i fie tată lui Mihai. În anul 2003, Daniela a născut o fată - Melisa. După ce au locuit o perioadă în Istanbul, cei doi au plecat în Iran.

„Mi-a plăcut acolo. Aveam mereu oaspeți, veneau vecinele. Am mers o dată la o nuntă și nu înțelegeam de ce la ei bărbații și femeile stau aparte. Înainte de a merge în Iran, eu mă temeam să călătoresc acolo. De la început eu nici nu m-am gândit că o să trăim 22 de ani împreună. El era foarte familial, totul aducea acasă, el nu pleca din casă singur după muncă, neapărat cu mine să meargă”, povestește Daniela.

Deoarece bărbatul este de religie musulmană, cei doi nu s-au cununat la biserică, ci conform obiceiurilor lor.

Chiar dacă era de altă religie, bărbatul nu o impunea pe Daniela să respecte reguli strice: „Mi-a spus doar când ies afară să fiu acoperită, să mi se vadă fața și mâinile. Asta este tot. Când eram în Turcia, eu mă îmbrăcam cum doream, dar în Iran a fost altfel. Fata tot, la nouă ani deja trebuia să se acopere, că la ei se permite ca de la vârsta asta să se căsătorească. Am rămas șocată când am auzit așa ceva”.

Părinții bărbatului au primit-o călduros pe Daniela și nu au fost împotriva căsniciei lor: „Ei i-au zis că dacă lui i-a plăcut, dacă ne împăcăm, atunci nu este o problemă”.

Când fiica mai mică, a doua, a împlinit un an, soții s-au mutat definitiv în Iran: „El a vrut să deschidă o afacere în Iran. Primul a mers el, a deschis o firmă, a început să lucreze și apoi am venit și eu cu fetele”.

Odată ce s-a căsătorit, Daniela a renunțat la muncă, pentru că, conform regulilor musulmanilor, femeia nu trebuie să lucreze. Timp de 11 ani, Daniela nu a lucrat. Aceasta stătea acasă, avea grijă de gospodărie și de copii. Periodic, aceasta venea în Republica Moldova. Și soțul său a vizitat de câteva ori țara noastră.

„Lui i-a plăcut la noi. Prima impresie pe care a avut-o despre Moldova a fost că e sărăcie. Nu prea mânca bucatele noastre, mai mult stătea flămând. Se temea să nu mănânce cumva carne de porc. Îi făceam carne de vită, de pasăre”, povestește Daniela.

Soțul i-a cumpărat și un apartament în Moldova, unde Daniela locuiește până în prezent. Acesta nu a fost niciodată împotrivă ca soția lui să vină acasă, în Moldova, să stea câteva luni cu fiicele și fiul ei.

Fiicele lor sunt botezate conform tradițiile creștinilor ortodocși, soțul Danielei fiind de acord cu acest lucru: „Noi nici nu am vorbit mult, am zis că trebuie botezate și atât. El mi-a zis că eu știu mai bine cum e de făcut, iar când vor crește mari, fetele singure vor decide ce religie le este mai aproape de suflet”.

Daniela nu poate pleca în Iran, deoarece trebuie să fie în Moldova, alături de Mihai. Soțul său nu comunică cu ea, pentru că este supărat că l-a lăsat în Iran. Nici fiicele sale nu comunică des cu ea, tot din cauza unei supărări. Cu toate astea, femeia afirmă că îi iubește pe toți la fel.

Urmăriți întreaga emisiune mai jos:

Video: Youtube/Prodan Adrian