Cine sunt găgăuzii și cum au ajuns în Moldova. Explicațiile unui istoric

În cadrul podcastului „Raport”, istoricul a spus că există circa 21 de teorii despre proveniența găgăuzilor în R. Moldova, iar din motivul dat, unii istorici nu pot spune cu exactitate care sunt popoarele ce au dus la crearea acestei etnii. Însă, Ștefan Bejan a menționat că, cel mai probabil, găgăuzii fac parte din ramura turcă a poporului oguz - un popor migrator din perioada medievală, transmite Știri.md.

„Există vreo 21 de teorii despre originile găgăuzilor, iar de asta mulți istorici nu pot spune cu exactitate care sunt popoarele ce au dus la crearea acestei etnii pentru că majoritatea acestor popoare au fost dispărute în timp. Cel mai probabil, găgăuzii fac parte din ramura turcă a poporului oguz - un popor migrator din perioada medievală, dar care nu a fost de origine islamică, iar la noi s-a creat un stereotip precum că găgăuz ar însemna trădător, pentru că ei cândva ar fi fost musulmani, iar după au trecut la creștinism, lucru care nu este adevărat, pentru că ei nu au fost niciodată musulmani. Sunt mai multe balade precum că găgăuzii au fost intimidați de turci pentru a migra pe teritoriul rus, iar ele sunt în mai multe popoare balcanice. De exemplu, bulgarii au o astfel de baladă precum că turcii ar fi violat fete tinere, iar acestea săreau în Dunăre și spuneau: „Decât să fiu violată de turci, mai bine devin mâncare pentru pești”. Găgăuzii au fost persecutați alături de bulgari și de alte popoare creștine din Peninsula Balcanică în perioada medievală și modernă, iar acest lucru i-a făcut pe găgăuzi să își pună misiunea de a migra”, povestește istoricul.

Ștefan Bejan a spus că mulți găgăuzi din perioada modernă au participat ca voluntari în armatele rusești atunci când Imperiul Rus a atacat Imperiul Otoman, iar după retragere, ei se așezau în zonele nelocuite de pe teritoriul Principatului Moldovei, unde găgăuzii se bucurau de numeroase facilități.

„Mulți găgăuzi din perioada modernă au participat ca voluntari în armatele rusești atunci când Rusia ataca Imperiul Otoman. Când se retrăgeau alături de soldații ruși în zonele nelocuite, chiar și din zona Ucrainei de astăzi, însă cei mai mulți se așezau pe teritoriul Principatului Moldovei, acolo unde se bucurau de numeroase facilități. În special, ei primeau pământuri pentru că găgăuzii erau un popor rural. Găgăuzii au venit în sudul Basarabiei din sudul Dobrogei, astăzi Bulgaria, iar ei au venit aici inițial spontan. După ce Basarabia a fost anexată la Imperiul Rus în 1812, ei sunt aduși organizat de autoritățile țariste și sunt așezați în acele regiuni din sudul Basarabiei nelocuite, pe care tătarii le-au părăsit în 1807. Practic, tătarii au plecat și au lăsat niște localități goale, iar în locul lor au venit găgăuzii. Ei au avut foarte multe facilități la început, precum scutirea plăților de la impozit, scutirea de serviciul militar, iar pe lângă asta ei au primit ajutor material pentru a-și construi case. O grămadă de facilități de care ei au beneficiat din plin, pe când băștinașii erau discriminați în favoarea unor străini. Astfel, Imperiul Rus dorea să rusifice Basarabia și să creeze un mozaic etnic care putea fi mult mai ușor de controlat”, explică jurnalistul.

Istoricul a subliniat că, deși găgăuzii s-au bucurat de foarte multe privilegii în perioada Imperiului Rus, în perioada URSS, ei au fost persecutați de sovietici, uneori, chiar mai mult decât basarabenii.

„În primii ani de ocupație sovietică, găgăuzii au suferit chiar mai mult decât băștinașii în urma acelor teribile evenimente din anii 1940, deportări și foamete. Eu au fost deportați în acei ani, iar găgăuzii, fiind un popor mic, practic au fost decapitați, în special preoții, oamenii politici și preoții au fost duși în Siberia. Trebuie să înțelegem că deportările sovietice nu au avut un caracter național, ci un caracter social. Adică sovieticii nu urmăreau să deporteze un anume popor, dar urmăreau să deporteze o anumită categorie socială, iar găgăuzii aveau astfel de oameni gospodari care au reușit să agonisească câte ceva și să-și formeze propria idee de viață. Sovieticii i-au deportat pe toți cei care li s-au împotrivit, dar și pe cei care în trecut au fost primari din partea autorităților române. Sunt cazuri când găgăuzii au ieșit în stradă și au stat față în față cu sovieticii, care voiau să deporteze un primar, dar nu au reușit, pe când băștinașii colaborau cu sovieticii și făceau liste cu cei care trebuie deportați”, explică el.

În decembrie 1990, mișcarea separatistă Gagauz Halkı („poporul găgăuz”), cu sprijinul tacit al autorităților centrale din Moscova, proclamă în raioanele Comrat, Ceadâr-Lunga și Vulcănești ale RSS Moldovenești așa-numita Republica Găgăuză. În decembrie 1994, Parlamentul de la Chișinău, dominat de agrarieni, a recunoscut autonomia teritorială a găgăuzilor. În anul 1995, hotarele noii regiuni autonome au fost stabilite în urma unui referendum zonal.

La 2 februarie 2014, în regiunea autonomă Găgăuză a avut loc un referendum, prin care găgăuzii și-au exprimat opinia în privința politicii externe a regiunii. Participanții la referendum au răspuns într-o majoritate covârșitoare „da” la întrebările: „Doriți ca Găgăuzia să adere la Uniunea vamală Rusia-Bielorusia-Kazahstan (și să nu încheie un Acord de asociere cu Uniunea Europeană)?” și „Sunteți pentru autodeterminarea Găgăuziei în cazul în care Moldova și-ar pierde independența (și s-ar reuni cu România)?”.

Rata de participare variază în funcție de surse, între 53% și 72%. Plebiscitul nu a fost recunoscut de autoritățile de la Chișinău.