Ce reprezintă miomul uterin? Cauze și simptome
Circa 80% din femei dezvoltă pe parcursul vieții un miom uterin. În unele cazuri tumora alterează grav starea de sănătate, cauzând dereglări cardiace, vasculare, renale sau pulmonare. Mai multe detalii aflați de la Nadejda Codreanu, ginecolog, doctor în științe medicale, IMSP Spitalul Clinic Municipal „Gheorghe Paladi”.
Imagine simbol „Miomul uterin este cea mai răspândită tumoare benignă, hormonal dependentă. Este o afecțiune care se întâlnește la 70-80% dintre femei. Clinic se manifestă la 20%”, transmite Știri.md cu referire la radiomoldova.md.
De ce apare această tumoră?
„Una dintre teorii susține că dacă femeia nu utilizează uterul, adică nu naște până la 30 de ani, poate să apară miomul uterin. Diferite perturbări hormonale din organismul femeii sunt responsabile de apariția nodulilor miomatoși.”
Principalii hormoni feminini sunt considerați a fi estrogenul și progesteronul. Dacă anterior în apariția miomului uterin era implicată dereglarea secreției sau producerii estrogenului, în prezent lumea științifică se axează tot mai mult pe rolul progesteronului.
Conform specialiștilor, manifestările clinice ale miomului uterin sunt variate și depind de locul în care se dezvoltă tumora, în interiorul uterului, în peretele sau în exteriorul acestuia.
Dacă miomul crește în cavitatea uterină, simptomele sunt marcate de hemoragii și afectarea sarcinii (avorturi, nașteri premature).
„În cazul în care nodulii ating dimensiuni gigante în miometru, aceștia pot afecta funcția respiratorie sau cardiacă, iar dacă nodulii miomaoși persistă la suprafața uterului pot surveni dereglări de urinare sau stări medicale urgente cu risc vital pentru sănătate.”
„Managementul ideal al miomului uterin presupune ca femeia să poată deveni gravidă, să nu aibă sângerări patologice și să ajungă în perioada de menopauză cu uter.”
Uterul este responsabil de secreția unor substanțe care protejează sănătatea femeilor chiar și în perioada de menopauză, iar prevenirea rezecției de uter a fost corelată cu riscuri mai mici în raport cu accidentele vasculare sau hipertensiunea arterială.