Ce este poliomielita, boala infecțioasă severă ce a speriat lumea
Poliomielita, adesea denumită şi paralizie infantilă, este o boală infecţioasă virală acută, care se răspândeşte de la om la om. Una dintre cele mai mari epidemii de poliomelită s-a manifestat în prima parte a secolului al XX-lea.

Poliomielita este o boală virală extrem de contagioasă, care poate provoca paralizie, dificultăţi respiratorii şi chiar moartea bolnavului. Cei mai predispuşi la a contracta boala sunt copiii mai mici de cinci ani. Virusul polio este transmis de la om la om, în principal pe cale fecal-orală sau, mai rar, printr-un vehicul comun (apă sau hrană contaminată),se înmulţeşte în intestin, de unde poate invada sistemul nervos şi poate cauza paralizie, transmite Știri.md cu referire la newtv.md.
Simptomele iniţiale ale poliomielitei includ febră, oboseală, cefalee, vărsături, rigiditate la nivelul gâtului şi durere la nivelul membrelor. În 10% din cazuri, boala provoacă paralizie, adesea permanentă. Majoritatea infecțiilor cu poliomielită sunt asimptomatice.
În doar 1% dintre cazuri, virusul pătrunde în sistemul nervos central (SNC) prin fluxul sanguin, unde infectează și distruge de preferință neuronii motori ai măduvei spinării și creierului, provocând slăbiciune musculară și paralizie acută flasca. Unul din 200 de oameni dezvoltă paralizie incurabilă după infecție.
Cum se transmite poliomielita
Sursa de infecție cu virusul Polio este reprezentată de om, patogenul fiind transmis în mod frecvent de către copiii asimptomatici cu status de purtători sănătoși. Persoanele infectate devin contagioase și pot răspândi activ virusul, cu 7-10 zile înainte de apariția manifestărilor, durata de eliminare a particulelor virale prin intermediul secrețiilor nazo-faringiene fiind de 5-10 zile.
Infecția poate fi răspândită interuman și prin intermediul materiilor fecale ale bolnavilor, timp de 2-3 săptămâni de la debutul bolii și, în anumite situații, încărcătura virală poate persista și mai mult de 4-6 luni în scaunul pacientului. Transmiterea infecției virale se realizează pe cale fecal-orală prin ingestia de alimente și apa contaminată cu degete umane la nivelul cărora virusul poate rezista timp mai îndelungat. Virusul Polio se poate transmite și aerogen prin intermediul picăturilor de salivă și secreții nazale emise de către bolnav în timpul strănutului, tușitului sau vorbitului.
Complicațiile poliomielitei sunt determinate de instalarea paraliziei de tip flasc și includ atrofia membrelor inferioare sau superioare și apariția escarelor secundare imobilizării prelungite. În cazurile severe de boală care implica apariția dificultăților de înghițire apare riscul de înec și pneumonie de aspirație. Paralizia mușchilor respiratori accesorii determină incapacitatea de inițiere și susținere a efortului respirator din partea pacientului și reprezintă cea mai nefastă complicație a poliomielitei cu paralizie.
În prezent nu există tratament curativ pentru poliomielită, terapia standard în cazul pacienților cu acest tip de afecțiune fiind suportivă, cuprinzând administrarea de antipiretice și antialgice. Singura măsură de prevenire a poliomielitei este vaccinarea.
În 1955 a fost inventat un vaccin și a fost introdus pe scară largă. Datorită eforturilor globale, poliomielita a fost eliminată din emisfera vestică până în 1994 și a scăzut considerabil la nivel mondial. Cazurile cauzate de poliovirus sălbatic au scăzut cu peste 99% din 1988, de la aproximativ 350.000 de cazuri atunci, la 33 de cazuri raportate în 2018.
Deşi epidemiile majore de poliomielită erau necunoscute până la sfârşitul secolului al 19-lea, poliomielita a devenit una din cele mai temute boli de copilărie ale secolului al XX-lea. Istoric, virusul polio a devastat popoare din întreaga lume, a cauzat paralizie şi decese pe scară largă şi a mutilat în special copii mici. După anul 1880, în Europa s-a declanşat o epidemie de proporţii care s-a extins şi spre Statele Unite ale Americii.
Din anul 1910, cazurile de poliomielită s-au înmulţit dramatic la nivel mondial. În epidemia din 1916, din SUA, peste 7.000 de oameni au murit şi alţi 27.000 şi au rămas paralizaţi. Vârful epidemiei a fost atins în 1952, când s-au raportat peste 58 de mii de decese. Boala a afectat mii de oameni de-a lungul deceniilor, ducând la instaurarea panicii şi a situaţiilor de carantină prelungite.
Știri.md amintește că, pe parcursul săptămânii trecute, la Chișinău a fost înregistrat un caz de paralizie flască. Vladimir Bolocan, șef adjunct al Direcției generale asistență medicală și socială, a declarat, în cadrul ședinței operative a serviciilor municipale din 17 iunie, că în prezent sunt așteptate rezultatele de la Centrul de Sănătate Publică pentru a se stabili dacă persoana este bolnavă sau nu de poliomielită.