Potrivit Biroului Naţional de Statistică la începutul anului 2020, numărul provizoriu al populației cu reşedinţa obişnuită a fost cu 8,0% (228.700 persoane) mai mic decât în ultimii 7 ani (01.01.2014-01.01.2020), transmite Știri.md cu referire la Mold-street.com.

Procesul de depopulare a Republicii Moldova continuă

În anul 2019 s-au născut 32.000 copii, cu 2.700 mai puțin comparativ cu anul precedent (sau în scădere cu 7,9%). Numărul decedaţilor în anul 2019 a fost de 36.400 persoane, cu 891 persoane (sau 2,4%) mai puțin comparativ cu anul precedent.

Totodată, rata mortalităţii a scăzut nesemnificativ, constituind 13,7%, comparativ cu 13,8% în anul 2018. Valoarea „supramortalităţii masculine” în anul 2019 a fost de 113 decese masculine la 100 decese feminine.

Ca şi în anii precedenţi, motivul principal al descreșterii populației rămâne a fi migrația netă negativă.

Altfel spus, procesul de depopulare a Republicii Moldova a continuat.

Totuși BNS nu prezintă datele provizorii pentru 2019, dar precizează că pentru estimarea migrației finale pentru un anumit an sunt necesari 3 ani consecutivi. În consecință datele pentru anul 2018 sunt considerate finale, iar estimările provizorii pentru migrația internațională pentru anul 2019 au fost efectuate în baza ratelor migrației din anul 2018, pentru a estima numărul provizoriu al populației cu reședința obișnuită la 1 ianuarie 2020.

Astfel, datele statistice arată că migrația netă pentru anul 2018 a constituit minus 41.800 persoane și aceeași cifră este luată în calcul și pentru 2019.

În anul de referință, sporul migrator a înregistrat o ușoară tendință pozitivă faţă de anul 2017 (49.400 persoane), această evoluție datorându-se unei rate mai înalte de creștere a numărului de imigranți comparativ cu cea a numărul de emigranți.

25% din cei care au emigrat sunt copii și adolescenți

Potrivit BNS 14% din cei care au emigrat sunt copii de 0-10 ani, iar 11% - copii și adolescenți de 11-20 ani. Cele mai mari cote le revin însă grupelor de vârstă de 21-30 de ani şi 31-40 de ani (25% şi, respectiv, de 21%).

Aceleași date arată că la imigrație cota copiilor și adolescenților este mult mai mică, în timp ce cea a persoanelor în vârstă este mai mare.

Biroul Naţional de Statistică mai precizează că reședința obișnuită este definită ca locul în care persoana a trăit preponderent în ultimele 12 luni indiferent de absenţele temporare (în scopul recreării, vacanţei, vizitelor la rude şi prieteni, afacerilor, tratamentului medical, pelerinajelor religioase etc.).