Cărpineni, ultima casă de copii: Mărturiile foștilor elevi și profesori

În urma reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului, din 2014, autoritățile au hotărât să lichideze orfelinatele din țară. Astăzi, în Republica Moldova, copiii rămași fără părinți sau care sunt într-o situație de risc sunt dați fie la rude, fie în familii de tip parental, transmite Știri.md.

În cazul în care aceste soluții nu funcționează, minorul este trimis la un centru de plasament temporar.

Adrian este un tânăr care a petrecut 8 ani la gimnaziul-internat din Cărpineni. A ajuns acolo împreună cu sora sa mai mică. Tânărul spune că internatul poate înlocui o casă, însă foarte mult se simte lipsa dragostei părintești.

"Mama consuma mult alcool și fuma, de aceea m-au adus aici", mărturisește Adrian.

Vasile este un absolvent al școlii-internat. A fost luat din familie pentru că mama lui a fost diagnosticată cu cancer în stadiul terminal, iar tatăl lui nu se descurca cu obligațiunile de părinte.

"Prima zi eram șocat. Ne-au pus într-un izolator medical, plângeam, unul pe altul ne linișteam. Sincer să vă spun, primele 2 zile eu am plâns. Nu știam unde ne ducem. Când au venit în ogradă să ne ia, noi fugeam. Doream lângă mama să stăm", povestește tânărul.

Gheorghe Tornea a predat modelarea în ceramică și sculptarea în lemn la școala-internat timp de 8 ani. 

"Condițiile la internat sunt net superioare decât la majoritatea copiilor care sunt în sat, pentru că cunosc familii care o duc greu", spune profesorul.

În vara anului 2021, școala-internat din Cărpineni a fost desființată. Clădirea este pustie, iar soarta ei este necunoscută.

"Alte forme de protecție mai bune pentru copii nu sunt dezvoltate. Internatele practic au fost lichidate, dar în locul lor nu s-au creat forme serioase de protecție a copiilor, reiese că nu se discută despre această categorie de copii", menționează Tudor Țenu, directorul școlii din 2007 până în 2021. 

Cărpineni - ultima casă de copii este al șaptelea film din seria MOLDDOC de la Polygon Documentary.

În acest film, protagoniștii care au crescut la orfelinat, care au lucrat acolo și care nu sunt indiferenți de sorțile minorilor aflați în dificultate, spun de ce a fost necesar ca orfelinatele să fie închise și de ce nu.