Care sunt cuvinte românești, care nu au echivalent în alte limbi
„Dor” înseamnă dulceața de caise a bunicii, boabele galbene de porumb, prietenii din copilărie, răsăritul pe malul lacului și… acasă. „Dor” este un cuvânt care nu poate fi tradus în altă limbă, un cuvânt-intersecție, unde nostalgia se întâlnește cu speranța că totul abia urmează, că se va repeta.

Sunt șapte cuvinte în limba română, fără echivalent în alte limbi, iar doctorul în filologie Alexandru Cosmescu explică originea acestora, transmite Știri.md cu referire la NewsMaker.
Dor
Cuvântul „dor” provine din latina populară. În latina clasică, acesta înseamnă durere – „dolor”. S-a transformat în „dolus”, apoi a devenit, în română, „dor”.
„Conotația lui include și o nuanță plăcută, și una dureroasă, care nu se anulează reciproc, legate de absența și amintirea a ceva sau a cuiva drag. Starea descrisă are unele lucruri în comun cu portughezul „saudade” sau cu rusescul „toska”, fără să se confunde cu ele; „saudade” și „toska” sunt analoge cu „dorul”, nu identice cu el. „Dorul” este în același timp savurat, dar și resimțit în mod dureros, trimițând la cineva (sau ceva) absent, dar fără să fie sigur dacă prezența a ceea ce dorești ți-ar anula (sau alina) dorul”, explică filologul Alexandru Cosmescu.
Doina
Când spui „doina”, inima ți se strânge de la imaginile binecunoscute: aripile morilor de vânt vechi, cai și călăreți, acoperișurile din stuf și cântecele fără început și fără sfârșit, pe care doar sufletul le aude.
„Cuvântul „doină” are etimologie necunoscută – etimologiile propuse ca ipoteze de diferiți specialiști mi se par forțate.
Tipul de cântare-text numit „doină“, răspândit în întregul spațiu cultural românesc, este una dintre formele esențiale ale liricii populare românești – exprimând diverse tipuri de trăire subiectivă care au fost (și continuă să fie) rezonante pentru cei care le-au dus mai departe, generație după generație: dor, jale, tristețe, dragoste, revoltă, apăsare. Ca și în cazul dorului, remarcăm o dinamică afectivă similară: ceva este resimțit în același timp dureros, dar și plăcut – și, în cazul doinei, transformat în expresie artistică“, a precizat doctorul în filologie.
Lehamite
Potrivit lui Alexandru Cosmescu, cuvântul „lehamite” este format pe baza unei rădăcini vechi slave, „lih”. Acesta a ajuns să desemneze, în română, o stare de dezgust, oboseală și dispreț în același timp.
Fire, întru, rost și sinea
„Filosoful C. Noica a încercat să propună o serie de interpretări care să accentueze un strat intraductibil într-o serie de alte cuvinte românești. Unul dintre ele ar fi „fire”. Acest cuvânt include, parțial, conotațiile de „natură“, „caracter”, „esență“, „existență“, fără să fie total substituibil prin oricare dintre ele”, explică doctorul în filologie.
Alexandru Cosmescu a precizat că alt cuvânt evidențiat de Noica este „întru” – care nu înseamnă pur și simplu „în”, în sensul spațial, și nici „între”, ci implică o co-participare la ceva mai amplu. Un exemplu asemănător este în cazul cuvintelor „rost” și „sinea”.
„Cuvântul „rost” vine de la latinescul „rostrum”, gură și a ajuns să funcționeze analog cu grecescul „logos”, care însemna atât „rostire”, cât și „sens” sau „ordine”.
Noica vorbește, în aceeași ordine de idei, și de cuvântul „sinea”, utilizat, de exemplu, în expresii de tipul „în sinea mea”. „Sinea” este diferită de „sine” (care ar fi analogul englezescului „self”, germanului „selbst”, frantuzescului „soi”, grecescului „autos”, să zicem); sinea este un strat mult mai intim al individului – un strat radical inaccesibil altora, absolut netransparent lor, care este sediul și refugiul subiectivității autentice”, a conchis doctorul în filologie.
Știri.md amintește că astăzi, 31 august, în ultima zi de vară, R. Moldova sărbătorește Ziua Limbii Române. În acest an se împlinesc 34 de ani de când, pe teritoriul fostei RSSM, Sovietul Suprem al fostei republici sovietice a votat instituirea limbii române ca limbă de stat și revenirea la grafia latină.
Cu această ocazie, ministrul de Externe, Nicu Popescu, a venit cu un mesaj de felicitare. „Sărbătorim astăzi unul dintre cele mai de preț daruri moștenite de la înaintași, frumoasa noastră Limbă Română! La Mulți Ani cu ocazia Zilei Limbii Române, o zi în care ne aducem aminte și sărbătorim bogăția și profunzimea acestei limbi minunate”, a afirmat Popescu.
Președintele Republicii Moldova, de asemenea, a ținut un discurs în cadrul Marii Dictări Naționale. După spusele Maiei Sandu, limba română este cea care trebuie să ne unească.
După ea, un discurs a ținut și Dan Perciun, ministrul Educației și Cercetării. Potrivit oficialului, cu toții ne-am născut în limba română și trăim cu ea zi de zi.
Citește și:
Momentul în care mai mulți polițiști și copii recită poezii în limba română
Anatol Șalaru: Limba română trebuie să devină obligatorie în R. Moldova
În R. Moldova sărbătorim, pentru prima dată oficial, Limba Română