Campania națională de împădurire: Rata de prindere a arborilor e de 70%

Expertul în mediu Ruslan Nercaș atrage atenția asupra provocărilor reale, dar și a alegerilor strategice în privința speciilor de arbori plantați, cu impact pe termen lung asupra microclimatului și ecosistemului național, transmite Știri.md.

Explicația vine după ce Moldova 1 a realizat un reportaj în care a relatat că reușita campaniilor de împădurire este în pericol la Mălăiești, unde puieții plantați toamna trecută s-au uscat aproape în totalitate. Ministerul Mediului s-a autosesizat și a instituit o comisie care urmează să propună măsuri de remediere a situației.

„Dacă ne referim la rata de prindere a copacilor plantați în cadrul Campaniei de împădurire, ea se apropie de 70%, ceea ce înseamnă o rată bună. Înseamnă că, în unele locuri, rata a fost mult peste 70%, iar în alte locuri, spre exemplu cum e la Mălăiești... nu este o evaluare clară a ceea ce s-a prins la Mălăiești, dar primele estimări arată că este aproape 65%. Cel puțin, așa vorbesc specialiștii din teritoriu. Deci, nu avem o catastrofă, dar va fi nevoie de intervenție și de replantat anumite sectoare, care au fost mai problematice”, a declarat expertul în mediu Ruslan Nercaș, la Moldova 1.

Situația de la Mălăiești este explicată prin natura solului și condițiile climatice din primăvara acestui an.

„Plantarea s-a făcut în mare parte pe suprafața unui fost lac, ceea ce înseamnă sol compactat, ceea ce înseamnă sol foarte sărac în nutrienți pentru plante. Și, dacă ne referim la aceeași situație de la Mălăiești, unul din factorii care au mai afectat rata de prindere a copacilor a fost și înghețul din primăvară, care a fost unul foarte târziu și a afectat în special soiurile de copaci mai vulnerabile – stejarul roșu”, a atenționat expertul.

De la lansarea Campaniei de împădurire, în Republica Moldova au fost plantați puieți pe terenuri considerate degradate și cu bonitate scăzută.

„De la începutul campaniei masive de împădurire și până în prezent, sunt plantate în jur de 16.000 de hectare de pădure. Trebuie să ținem cont și de faptul că este vorba de plantări pentru extinderea suprafețelor împădurite, ceea ce înseamnă că se plantează pe terenuri care sunt degradate, terenuri care au o bonitate foarte proastă și terenuri care, de fapt, nu au productivitate ce ar ajuta culturilor agricole”, a explicat Ruslan Nercaș.

Speciile de arbori răspund diferit la condițiile de sol și climă. Dacă salcâmul – considerat invaziv – s-a prins aproape integral, alte specii au avut dificultăți.

„Dacă ne uităm peste celelalte soiuri plantate – salcâmul, care este o specie invazivă, rata lui de prindere este aproape 100 de procente. Avem de ales între plantarea unor soiuri invazive, riscând să ne acapareze și celelalte terenuri decente, sau optăm pentru niște copaci seculari ce urmează să ne creeze microclimatul țării noastre pe ani înainte, nu să o transform într-o pădure, dar s-o transformăm într-o industrie de generare a lemnului pentru foc și încălzire”, a mai declarat Nercaș.

Expertul a subliniat diferența majoră între exploatarea pădurilor de salcâm și conservarea celor de stejar.

„Durata de exploatare a unei păduri de salcâm rar când depășește 25 de ani. Deci, o dată la 25 de ani, pădurea de salcâm trebuie tăiată în totalitate, cum se numesc la noi - tăieri rase, pentru a putea regenera aceeași pădure de salcâm. Dacă vorbim despre stejari, sunt păduri care durează și sute de ani”, a precizat sursa citată.

Totodată, Ruslan Nercaș a punctat că plantațiile nu pot fi considerate păduri autentice decât după o perioadă de 7–9 ani, în funcție de speciile plantate.

„Noi putem numi păduri aceste plantații abia după o perioadă de 7 - 9 ani, în funcție de soiul lor. E o perioadă în care aceste plantații sunt îngrijite ca orice plantații agricole: se fac lucrări de cultivare, lucrări chiar și de prășire, dacă puieții sunt destul de mici pentru a le crea condiții optime de dezvoltare. (...) Soiurile de copaci precum paltinul, stejarul sunt destul de capricioase, în special în clima noastră secetoasă”, a arătat expertul.

Ruslan Nercaș a făcut apel la responsabilitate colectivă atât în ceea ce privește plantarea, cât și îngrijirea post-plantare, afirmând că împădurirea are roluri multiple, inclusiv de prevenire a eroziunii și combatere a deșertificării.

„Împăduririle se fac, în primul rând, pentru a preveni și a stopa eroziunea solului. În al doilea rând, este vorba de soluri pe care sunt pornite, în majoritatea cazurilor, procese de deșertificare. (...) Programul prevede faptul că, cel puțin în prima perioadă, în primii 5-7 ani, aceste plantații sunt îngrijite de angajații de la „Moldsilva”, care sunt specialiști în întreținerea fondului forestier. După care, fiecare cetățean, fiecare membru al comunității trebuie să înțeleagă că aceste plantații, în momentul în care ele devin păduri, revin satului. Deci, ele fac parte din patrimoniul comunităților și, cum le vom îngriji fiecare dintre noi, așa le vom avea”, a conchis expertul.