Peste 90 de țări din întreaga lume marchează la 1 mai Ziua internațională a muncii, Ziua muncii sau Ziua internațională a muncitorilor. Această zi reprezintă un omagiu adus muncitorilor și mișcărilor muncitorești din întreaga lume pentru lupta lor istorică în vederea obținerii unor drepturi sociale și economice, transmite Știri.md cu referire la ziar.md.

Această zi își are originile în revoluția industrială care a dominat secolul al XIX-lea. Muncitorii erau exploatați la maximum, fiind obligați să muncească până la 15 ore pe zi, fără o plată adecvată și în condiții de siguranță.

În 1864, Asociația Internațională a Muncitorilor din Londra s-a format cu intenția de a lupta pentru drepturile muncitorilor. Convingerea lor era că angajații ar trebui să lucreze în condiții sigure, având un salariu mai bun și în cadrul unui program de lucru prestabilit.

În 1871, muncitorii din Franța au fost inspirați de activitatea Asociației Internaționale a Muncitorilor și i-au urmat exemplul, pornind propria lor mișcare muncitorească.

În 1884, în cadrul Convenției naționale de la Chicago, Federația Organizațiilor Meșteșugărești și a Uniunilor Sindicale a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca durata unei zile legale de muncă să aibă opt ore sau săptămâna de lucru să aibă 48 de ore.

Muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au organizat manifestații în ziua de 1 mai 1886, pentru a-și susține cauza. Cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au participat aproximativ 90.000 de muncitori, dintre care circa 40.000 erau în grevă. Însă, trei zile mai târziu, în Piața Haymarket din Chicago, unde numărul greviștilor ajunsese la peste 65.000, lucrurile au escaladat și poliția a intervenit cu brutalitate. S-au înregistrat morți și răniți.

La 20 iulie 1889, cu prilejul primului Congres al Internaționalei a II-a, întrunit la Paris, s-a stabilit ca la 1 mai să fie sărbătorită Ziua internațională a muncii, cu acest prilej fiind organizate demonstrații pentru a marca evenimentele tragice de la Chicago, dar și de a determina autoritățile să accepte ziua de lucru de opt ore.

Între 1890 și 1891 au avut loc manifestații în SUA, în mai multe țări europene, dar și în Chile, Peru, Cuba. Ziua internațională a muncii a fost recunoscută drept un eveniment anual, oficial, la cel de-al doilea Congres al Internaționalei a II-a din 1891, de la Bruxelles.