A luptat ca fiul cu autism să fie primit de societate. Istoria unei mame

În cadrul proiectului „Oameni printre oameni” de la TV8, Olga Guzun a povestit cum a aflat de diagnosticul lui Matei, dar și despre lupta pe care a dus-o pentru ca fiul ei să fie integrat în societate, transmite Știri.md.

„Fiind primul copil, îl aștepți, îl dorești și clar că îl accepți așa cum e. Nimic nu mi se părea ciudat, dar mama mi-a atras atenția că dezvoltarea lui nu e tipică. Am citit pe Internet despre autism, dar nu credeam că e cazul nostru”, povestește Olga Guzun.

Femeia menționează că imaginile preconcepute despre autism, lipsa vorbirii, evitarea contactului vizual, balansarea constantă, nu se potriveau cu un copil vesel și energic cum era Matei.

Primele semne de îngrijorare au venit de la grădiniță, unde un metodist a observat comportamente atipice. Refuzând inițial orice evaluare fără acordul ei, Olga Guzun a retras copilul de la grădiniță.

„Am trecut prin cel puțin șapte specialiști care au dispărut, nu răspundeau, refuzau elegant, dar fără explicații”, spune Olga Guzun.

Salvarea a venit odată cu o specialistă care a reușit să stabilească un contact cu băiatul și a îndrumat familia către un diagnostic oficial, la Spitalul de Psihiatrie.

Sprijinită de organizația SOS Autism, Olga Guzun a revenit cu copilul la grădiniță, de data aceasta însoțit de un „shadow” – o persoană dedicată integrării lui sociale. Astfel, ea a angajat un terapeut și, mai târziu, a devenit ea însăși shadow-ul fiului timp de trei ani și jumătate.

„Am stat în bancă lângă el, profesoara îmi explica și mie materia. În clasa întâi am avut o depresie, pentru că nu vedeam capătul. Citeam despre copii recuperați din alte țări și mă întrebam: Oare și noi putem?”, își aduce aminte femeia.

Treptat, spune Olga Guzun, s-a retras - mai întâi pe coridor, apoi afară, ulterior la serviciu: „În clasa a patra nu mai era nevoie de mine. Mă suna doar dacă se întâmpla ceva grav”.

Contactul cu societatea, însă, a rămas dificil. Într-o deplasare în străinătate, Olga Guzun a observat cum oamenii erau mai indulgenți cu comportamentul copilului.

„Punea mâna pe jucării sau alerga, lumea îmi spunea: „Lasă-l, e copil”. Dar acasă, lucrurile stăteau altfel. O vânzătoare a strigat la mine într-un magazin pentru că alerga: „Ține-ți copilul, umblă ca o capră”. În transport, la fel. Crize, plâns, țipete și sfaturi necerute”, mărturisește femeia.

Într-un taxi, povestește Olga, au fost dați jos pentru că băiatul murmura în „limba lui”.

„Am auzit multe etichete. Și la școală, comportamentele specifice autismului stârneau reacții: „Matei flutură din mâini și face asta la baie, ca să nu deranjeze în clasă”. Când mi s-a spus că deranjează și acolo, mi-a sărit țandăra și am spus: „Nu te uita””, zice ea.

Totuși, pentru Olga Guzun, realitatea e dură. Ea spune că nu vede viitorul lui Matei în R. Moldova pentru că „societatea noastră e prea grăbită să pună etichete, prea puțin dispusă să cunoască omul”.

Totuși, ea nu a renunțat, dar a lucrat enorm pentru a-și duce fiul la o formă de independență.

„La început mă întrebam ce va fi când va crește. Ce va fi când eu nu voi mai fi? Acum nu mă mai îngrijorez. Știu că o să fie bine”, afirmă Olga Guzun.