29 iulie - Ziua Imnului Național al României, primul imn al R. Moldova

Ziua imnului național al României a fost instituită în anul 1998. La originea imnului național al României se află poemul patriotic „Un răsunet”, scris de Andrei Mureșanu şi publicat pentru prima dată în numărul 25 din 21 iunie 1848 al suplimentului „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, pe o melodie culeasă de Anton Pann, transmite Știri.md cu referire la deschide.md.

Conținutul profund patriotic şi național al poeziei a fost de natură să însuflețească numeroasele adunări ale militanților pașoptiști, pentru drepturi naționale, mai ales din Transilvania. A fost intonat în timpul Războiului de Independență (1877-1878), în Primul Război Mondial şi la Marea Unire din 1918. A fost, de asemenea, intonat în cel de-Al Doilea Război Mondial.

„Deșteaptă-te române!” a fost intonat oficial pentru prima dată la 29 iulie 1848, în cadrul unei manifestări organizate în Grădina Publică din Râmnicu Vâlcea, în prezent Parcul Zăvoi, la inițiativa domnitorului Știrbei Vodă.

„Deșteaptă-te române!” a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol. A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Braşov, din 15 noiembrie 1987 şi în timpul Revoluției din decembrie 1989. Imediat după Revoluția din decembrie 1989, „Deșteaptă-te române!” a fost ales imn național al României, fiind consacrat prin Constituția din 1991.

În același an, în 1991, la 27 august, „Deșteaptă-te române!” devine primul imn al Republicii Moldova. A fost aprobat cu entuziasm odată cu votarea Declarației de Independență a Republicii Moldova, la cererea participanților la cea de-a III-a Mare Adunare Națională, din aceeași zi.

La mai puțin de trei ani de la acel eveniment, lucrurile au început să o ia razna odată cu constituirea în Parlamentul de la Chișinău a grupării majoritare agro-socialiste, în urma alegerilor din februarie 1994. Odată ajunși la putere, aceștia au început revizuirea a tot ce s-a obținut în anii de renaștere națională şi consfințit pe 27 august 1991. Liderul lor, Petru Lucinschi, imediat după alegeri a declarat că intenționează să anunțe un concurs pentru un nou imn de stat, își amintește jurnalistul basarabean Valeriu Saharneanu. 

Inițial, la 7 iunie, Parlamentul a înlocuit „Deșteaptă-te, române!” cu câteva strofe din ale poeziei „Limba noastră”, iar la 16 iunie a fost constituită o comisie pentru scrierea noului imn de stat.

Societatea civilă a protestat chiar de la primele aluzii privind  schimbarea imnului. Încă la 10 martie 1994, Grigore Vieru avea să remarce: „Dreptatea istorică va blestema poetul şi compozitorul care vor îndrăzni să ridice mâna asupra imnului «Deșteaptă-te, române!», cocoțându-se ei în locul strălucirii şi dureroasei lui necesități“. Protestele societății civile însă nu au fost luate în seamă. Burduhoșii şi șașlâcarii – cum îi numea regretata poetă Lidia Istrati pe agronomii şi președinții de colhoz ajunși peste noapte reprezentanții noștri în Parlament – erau dispuși să accepte orice imn, numai nu o piesă în care să apară cuvântul ROMÂN.

Concursul a fost sabotat de intelectualitatea de creație şi a eșuat. Mai bine de un an s-au chinuit parlamentarii să găsească ceva potrivit, ca la 22 iulie 1995 să aprobe strofele 1, 2, 5, 8 şi 12 ale poeziei „Limba noastră” drept imn de stat şi oficial al Republicii Moldova.