De la declanșarea războiului în Ucraina au trecut mai bine de patru luni, iar aproximativ 17 microbuze circulă zilnic spre Odesa din Chișinău, de la Autogara de Nord din Capitală. Șoferii spun că pasageri nu prea sunt, dar trebuie să meargă conform orarului. Deși se mai aud sirenele, șoferii moldoveni zic că nu mai au frică, transmite Știri.md.

"Normal, lumea umblă încolo, încoace, cu refugiații pe la vamă. Mai mult dincolo, încoace vin. Din jumătate de oră în jumătate de oră, poate și câte o oră, depinde cum e graficul. Nu avem încotro, așa e graficul la noi, trebuie să ne ducem, sunt, nu sunt mergem. Mai dau alarma noaptea, te mai trezește din somn, dar ce să facem?", ne-a spus Andrei, șofer de microbuz.

Elena a venit în Moldova acum o lună să-și viziteze fiul, dar să se și odihnească de la sirene și de la bubuituri. Se întoarce acasă în Odesa, unde o așteaptă nora și doi nepoți.

"Oamenii sunt foarte încordați, noi ne-am dezvățat să zâmbim. Nici picioarele nu le-am înmuiat în mare. Atunci când explodează rachetele e foarte groaznic. Acolo a rămas nora mea și nepoții. Ea lucrează, de aceea trebuie să plec acasă, să-i vizitez, mai apoi vom vedea ce vom face. La frontieră totul este calm, nu am întâmpinat dificultăți. Dacă nu sunt probleme cu documentele, atunci nu sunt probleme. Șoferii sunt buni, totul este bine. M-am odihnit desigur, pentru că nu se aud sirenele, nu se aude cum lucrează sistemul de apărare aeriană. Desigur, moral m-am odihnit puțin, dar sufletul e acolo", mărturisește Elena, refugiată.

Irina a venit în Chișinău acum două luni să-și viziteze prietenii. Spune că moldovenii sunt foarte ospitalieri, însă dorul de casă și familie e mai mare.

"De la începutul războiului eu eram la mine acasă, în Herson. Aunci când a devenit foarte groaznic, noi ne-am mutat în Odesa. Unica problemă este frontiera, unde ne reținem mai mult timp, dar așa sunt 200 de kilometri Odesa-Chișinău, este comod, dacă nu ar fi numărul mare de oameni care pleacă ar fi mai repede, dar așa - cinci ore. Timp de două luni eu m-am calmat un pic, am uitat ce înseamnă explozii și cum e să nu dormi noaptea când inima bate pentru țara ta. Acum mă întorc, pentru că e foarte greu să locuiești departe de casă, de Ucraina. Eu plec acasă", ne-a spus o altă refugiată.

Lilia este moldoveancă, iar de mai mulți ani locuiește în Odesa. S-a refugiat în Moldova în primele zile de la declanșarea războiului, însă spune că duce dorul de casă, acolo unde o așteaptă soțul și fiul. Femeia spune că vine în Moldova o dată la două-trei luni ca să-și viziteze părinții și apoi pleacă înapoi acasă, în Odesa.

"Sunt cetățean al Moldovei, dar locuiesc în Odesa. Dacă nu avem unde pleca, acolo e casa, acolo locuim. Soțul, fiul, eu. Primul timp era mai strașnic, sincer am fugit ca și toți încoace. Am stat puțin, dar oricum te trage acasă, cât de rău ar fi acolo, oricum acasă și pereții lecuiesc. Nu e așa de încordat, e mai calm. Noaptea e mai strașnic când sună sirena, toate aceste bubuituri e strașnic, dar ne-am deprins. Mergem la serviciu, vrem la școală, vrem să fim frumoși. E păcat că nu este plajă, marea, nu ne odihnim", a mărturisit Lilia.

Eugenia împreună cu fiica ei de 12 ani s-au refugiat în Moldova în luna aprilie, iar acum au decis să revină acasă. Spun că vor să revină la viața de până la război.

"Acum mergem acasă, se începe școala, se începe un nou an școlar. Cum nu ar fi situația, acasă e acasă. Merg regulat, aproximativ în fiecare oră, dacă nu timp de o oră, atunci două ore. Era bine și atunci, și acum, nu erau probleme că transport nu este, era mereu", ne-a spus Eugenia.

Prețul unui bilet la microbuz pentru linia Chișinău-Odesa este de 400 de lei.