Au adus Europa acasă: Cum își duc traiul 20 de bătrâni la azilul din Cahul

Pe doamna Tatiana am surprins-o citind o carte. Femeia povestește că a muncit o viață în domeniul educației, iar la bătrânețe a rămas fără casă și masă, transmite Știri.md. 

„Mulțumim din suflet pentru oamenii aceștia care au adunat aici… Oamenii și satul nostru au avut un mare noroc că olandezii să poată construi un mic orășel european. Aici sunt condiții, așa cum se zice, ca în Europa. Mă simt aici foarte bine, e liniște, sunt la îndemână toate condițiile care trebuie să fie pentru un pensionar”, ne-a spus Tatiana.

Maria August este originară din raionul Cahul, a ajuns în localitatea Borceag cu aproximativ trei ani în urmă. Deși are o pensie mică, aici bătrâna nu duce lipsă de nimic. 

„Am avut un apartament, l-am vândut și l-am ajutat pe fiul meu. Am vrut ca el să se ridice pe picioare în anii 90 și așa nimic nu s-a primit. Eu am rămas pe drumuri, fără un acoperiș deasupra capului. Am trăit în cămin, acolo și lucram, și trăiam. Ulterior, cei de la cămin ne-au rugat să plecăm și am început să arendez. Eu sunt singură. Aici este tot, avem nevoie de mai multă atenție, măcar o felicitare. Pentru noi o vorbă bună mult contează”, a mărturisit Maria August.

Grigorie Stavciuc are 77 de ani. Este originar din raionul Fălești, unde a muncit toată viața ca agronom. Bătrânul povestește că a divorțat de prima soție și a plecat la Cahul, iar după decesul celei de a doua soții a rămas pe drumuri. Așa a ajuns să locuiască în una dintre căsuțele din Borceag acum trei ani. Aici are de toate. 

„Am copii, dar sunt căsătoriți, am trei nepoței și au casele lor, dar eu acolo nu am unde. Nu am avut unde, una are două fete și alta are un băiat. Trăiesc așa… Nu am unde să mă lipesc și eu acolo. Așa am ajuns aici. Decât undeva în subsol sau sub un gard, aici e foarte bine. Este căldură, este lumină”, ne-a povestit Grigorie Stavciuc.

Și Ludmila Capulțevici și-a găsit un adăpost la bătrânețe în căsuțele sociale din localitatea Borceag. A muncit toată viața, iar din salariul modest pe care îl avea nu a reușit să strângă bani pentru un apartament. Acum doi ani când a rămas fără lucru nu știa pe ce cale să o ia. 

”Am lucrat la o gheretă de tutun, pe urmă am ajuns aici. Fiecare dintre cei 19 oameni care locuiesc în aceste case are o istorie în spate. Nu are casă, familia nu poate să îi ajute. Am un fiu cu dizabilități, cine poate să mă ajute. Fiica a decedat. S-a ridicat întrebarea atunci când am rămas fără lucru, pentru că locuiam în apartamente arendate. Plec în stradă sau să mă strecor la piață. Gânduri au fost diferite - măcar sari de la etajul 12. Statul nu are grijă de noi, ei nu au nevoie de noi, din păcate”, ne-a spus disperată Ludmila Capulțevici .

Veaceslav Motricală, directorul Asociației Obștești ”Max face posibil”, povestește că totul a început de la oferirea prânzurilor calde pentru bătrânii din țară, ulterior a început să le acorde ajutor pe perioada rece a anului. Atunci când vizita bătrânii care locuiau în case avariate a decis să vină cu un proiect social, iar finanțatorii din Olanda nu au stat mult pe gânduri și au investit în 19 căsuțe sociale.

„Noi avem un spațiu locativ pe care îl oferim gratis, fără chirie, persoanelor care sunt nevoiașe. Ei sunt independenți, fiecare are la dispoziție 30 de metri pătrați, ceea ce înseamnă bucătărie personală, baie personală și un dormitor personal. La noi ei își trăiesc viața de zi cu zi ca la ei acasă, merg la magazin, își cumpără produse alimentare, își fac singuri mâncarea. Achită comunalele - energia electrică și apa, căldura. La momentul de față, noi suntem apți să acoperim cheltuielile”, ne-a declarat directorul Asociației Obștească ”Max face posibil”.

Casele sociale din satul Borceag, raionul Cahul, au fost construite cu sprijinul financiar al unei fundații din Olanda. Casele au fost date în exploatare în toamna anului 2020.