Traseismul politic din Republica Moldova ar putea lesne căpăta statut de profesie. Vedem aceiaşi actori politici într-un partid pentru ca mai apoi, în funcţie de poziţia pe care o câştigă sau nu formaţiunea în societate, să-i regăsim sub alte culori, scandând lozinci diferite de ideile promovate de ei anterior. În ediţia de azi ne vom referi doar la deputaţii care, ajunşi în Parlament pe listele unui partid de la 2001 încoace, au „evadat” declarându-se, de cele mai dese ori „independenţi”. Şi dacă unii au făcut pasul nemaifiind de acord cu ideile susţinute în special de liderii de partid, unele plecări fiind îndreptăţite în accepţia generală, alţii au sperat să obţină dividende politice pentru noile partide create sau cele la care au aderat.

Rupturi de fracţiuni parlamentare au avut loc, evident, şi până în anul 2001, când politica din Republica Moldova era în căutări febrile pentru a-şi aranja eşichierul. După 2001 încoace, fenomenul a căpătat amploare, iar deseori parlamentarii decideau să slăbească fracţiunea cu care au intrat în Parlament de dragul unui os aruncat de guvernare.

Legislatura 2001-2005

„Alianţa Braghiş”, miniştri pentru comunişti

Alegerile parlamentare anticipate din 25 februarie 2001 au fost organizate după ce Parlamentul nu a fost în stare să aleagă şeful statului în decembrie 2000. Atunci, Partidul Comuniştilor (PCRM) a obţinut o majoritate de 71 de mandate în Parlament, Blocul electoral „Alianţa Braghiş” – 19 mandate, iar Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD) – 11 mandate de deputat. Şi dacă comuniştii şi pepecediştii s-au ţinut grămadă, „Alianţa Braghiş” a pierdut din start un deputat – pe Mihail Camerzan. Fracţiunea lui Dumitru Braghiş urma să deţină un fotoliu de vicespicher şi, deşi a propus-o pe Lidia Guţu, comuniştii, în urma unor negocieri directe cu Camerzan, l-au desemnat pe acesta vicepreşedinte al Parlamentului. La puţin timp, „Alianţa Braghiş” mai pierde doi deputaţi – Ion Morei, care este „uns” în aprilie 2001 în funcţia de ministru al Justiţiei, şi Gheorghe Sima, care ajunge ministru al Educaţiei, dar locul acestora este suplinit de alţi deputaţi de pe lista lui Braghiş.

Oasele aruncate de comunişti

În următorul Parlament, Mihail Camerzan a devenit deputat pe listele PCRM, figurând al 11-lea în listă, iar în 2007 a şi fost făcut ambasador de către preşedintele Vladimir Voronin. Totodată, Morei a continuat să stea în preajma lui Voronin, deja în calitate de consilier prezidenţial.

„Alianţa Braghiş” a rămas în februarie 2003 deja cu 17 deputaţi, după ce Valeriu Pleşca a abandonat grupul parlamentar, declarându-se „independent”. Aceasta s-a întâmplat când Pleşca l-a acuzat, în timp ce se afla în străinătate, pe preşedintele Voronin de hărţuirea sa şi a familiei sale. „Hărţuirea” a dus la crearea unei formaţiuni politice „Forţa Nouă”, printre liderii căreia era şi Pleşca. Ultimul a anunţat „formarea unui bloc parlamentar cu comuniştii”. La 29 decembrie 2004, prin decret prezidențial, deputatul „independent” Valeriu Pleșca este numit în funcția de ministru al Apărării.

Legislatura 2005-2009

„Matrioşka” BMD, sfâşiată din primele zile

Alegerile parlamentare din 6 martie 2005 au adus în Parlament 56 de comunişti, 34 de deputaţi din partea Blocului electoral „Moldova Democrată” (BMD) condus de Serafim Urechean şi 11 deputaţi PPCD. La scurt timp după accederea în Parlament, fără a avea loc vreo şedinţă comună a noilor deputaţi din BMD, Dumitru Diacov părăseşte blocul şi formează fracţiunea democrată din opt deputaţi. Odată cu aceştia părăsesc BMD-ul şi trei social-liberali în frunte cu Oleg Serebrian. „Plecaţii” l-au votat pe Vladimir Voronin care a câştigat încă un mandat de preşedinte, inclusiv cu ajutorul fracţiunii PPCD. Ulterior, în octombrie 2005, pleacă din fracţiunea parlamentară a Alianţei „Moldova Noastră” (AMN) condusă de Urechean şi grupul lui Dumitru Braghiş format din şapte deputaţi. Aceştia nu au putut înregistra o fracţiune parlamentară, fiindcă atunci lucrul acesta era posibil numai în primele zece zile de la constituirea Parlamentului (condiţie la care vor să revină astăzi deputaţii liberali – n.r.). Deputata Lidia Guţu din grupul lui Braghiş este răsplătită pentru slăbirea AMN, fiind numită după câteva luni în funcţia de Ambasador al Republicii Moldova la Bucureşti.

AMN a rămas cu 13 deputaţi după ce i-a exclus din fracţiune pe Vitalia Pavlicenco şi Anatol Ţăranu pentru „sfidarea” deciziilor fracţiunii din care făceau parte, dar şi pe deputatul Vasile Colţa care fusese prins la vamă făcând contrabandă cu ţigări.

Şi celelalte formaţiuni au rămas fără deputaţi

Şi PCRM îşi exclusese un deputat – Gheorghe Musteaţă, dar care, „independent” fiind, vota în continuare proiectele comuniştilor.

Fracţiunea democraţilor lui Dumitru Diacov a rămas în toamna lui 2007 fără Vladimir Filat, care s-a retras din partid, motivând că nu ar mai fi de acord cu „modul în care se iau deciziile în acest partid” şi a anunţat crearea unei noi formaţiuni.

În această legislatură, şi PPCD-ul lui Iurie Roşca a pierdut aproape jumătate din deputaţi. Primul a părăsit fracţiunea, în noiembrie 2005, Ion Neagu, care a declarat că nu este de acord cu poziţia „opoziţiei constructive” declarată de liderii PPCD, care nu însemna altceva decât afilierea la comunişti, apoi au urmat Valentina Cuşnir şi Zoia Jalbă, mai târziu şi Gheorghe Susarenco, iar ultimul a fost Ion Varta.

Legislatura 2009-2010

Comuniştii au început să se dezumfle

Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 nu le-au adus comuniştilor un singur deputat pentru a putea alege şeful statului, iar Parlamentul a fost dizolvat în câteva luni. Între timp, numărul doi de pe lista PCRM – Marian Lupu, a anunţat în iunie 2009 că părăseşte partidul. La 29 iulie 2009, au fost organizate alegeri parlamentare anticipate. În noul legislativ au intrat 48 de comunişti, 18 deputaţi liberal-democraţi, 15 deputaţi liberali, 13 deputaţi democraţi în frunte deja cu ex-comunistul Marian Lupu şi şapte din partea AMN.

După ce a pierdut puterea, fracţiunea parlamentară a comuniştilor a început să piardă şi deputaţi. Până la alegerile din toamna anului 2010, aceştia au rămas cu cinci voturi mai puţin, după plecarea lui Vladimir Ţurcan, Victor Stepaniuc, Valentin Guznac, Ludmilei Belcencova şi a Svetlanei Russu. Şi AMN a rămas fără Iurie Colesnic şi Veaceslav Untilă. Fiecare dintre aceşti „transfugi” s-au refugiat la unele partide deja existente, unii ajungând să ocupe funcţii de stat (Valentin Guznac este şeful Camerei de Licenţiere şi membru al PD, Veaceslav Untilă ocupă funcţia de şef al Inspectoratului Ecologic de Stat, fiind şi vicepreşedinte al PL), iar alţii încearcă să „atace” politica sperând să obţină mandate parlamentare (Vladimir Ţurcan, Victor Stepaniuc).

Legislatura 2010 – până în prezent

PCRM, tot mai mic în Parlament

După alegerile din 28 noiembrie 2010, PCRM s-a ales cu şi mai puţine mandate – 42, PLDM – cu 32, PDM – cu 15 şi PL – cu 12.

Procesul de scindare a comuniştilor continuă. Astfel, la finele anului trecut, din fracţiunea parlamentară au plecat Igor Dodon, Zinaida Greceanîi şi Veronica Abramciuc. Aceştia au devenit socialişti şi anunţă acest lucru aproape de fiecare dată de la microfonul Parlamentului. Recent, la grupul lor s-a alăturat şi ex-comunistul Ion Ceban, deputatul care la mitingurile comuniste răguşea la microfon strigând „Jos Alianţa!”, îmbrăcat în roşu. În luna iunie curent, comuniştii au mai pierdut un nume greu – Vadim Mişin, care împreună cu Oleg Babenco şi Tatiana Botnariuc au ieşit din fracţiunea parlamentară, dar au rămas să-şi exercite mandatul. Ei şi-au găsit repede altă formaţiune politică pe care o popularizează de la tribuna Parlamentului. Şi liberal-democraţii conduşi de Vlad Filat l-au pierdut pe deputatul Mihai Godea în preajma alegerilor locale din anul trecut. Şi acesta a ajuns să conducă un nou partid în numele căruia înregistrează iniţiative legislative.

Raisa LOZINSCHI-HADEI