Chiar dacă au trecut mulți ani de atunci, acel eveniment extrem de important rămâne încă în mare măsură un necunoscut și o controversă pentru o parte din societatea actualei Republici Moldova, transmite Știri.md cu referire la IPN.

De aceasta au avut grijă și regimul trecut, de până la declararea Independenței Republicii Moldova, dar și unele forțe politice de la noi și de pe aiurea de după Independență. Despre importanța acestui eveniment pentru acele condiții istorice, dar și efectele pe care le-a produs el asupra cursului istoriei au discutat participanții la dezbaterea publică „Unirea 1918: ce a fost aceasta, de ce a fost, pentru ce a fost?”, organizată de Agenția de Presă IPN.

Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a declarat că Unirea Principatelor Române a avut loc în 1859, prin unirea Moldovei și Țării Românești sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Procesul unirii a fost firesc, având la bază comunitatea culturală și apropierea foarte puternică din punct de vedere economic între cele două principate. „Unirea principatelor a fost o etapă preliminară, urmată de dobândirea independenței în urma războiului ruso-turc din 1877-1878, la care a participat și România. Pe fundalul renașterii naționale a românilor de-a lungul secolului al XIX-lea vedem că a avut loc această constituire a Statului național Român”, a notat Igor Boțan.

Potrivit lui, Marea Unire din 1918 a încununat procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cadrul aceluiași stat național, România. A avut loc în anumite circumstanțe, care au favorizat Marea Unire. Este vorba despre Primul Război Mondial, Revoluția Bolșevică, care au dus la disoluția a patru imperii și la formarea unui șir de state naționale. „Respectiv, Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României a condus la constituirea României Mari”, spune expertul.

Cât despre imperii, Igor Boțan a menționat că acestea sunt state conduse de împărat sau de o putere colonială, sau un stat cu mare importanță internațională, bazat în politica sa internă și externă pe o castă militară sau pe armată și care acționează în interesele elitelor militare. De regulă, un imperiu unește diferite popoare și teritorii într-un singur stat cu un singur centru politic, care joacă un rol proeminent în regiune sau chiar în întreaga lume. „Dacă vorbim despre statul național, acesta este un construct politico-juridic cu hotare care cuprinde teritorial și demografic o națiune. Adică, o comunitate care împărtășește aceeași cultură, are o piață comună și în afara de asta are un cadrul legal comun. În termeni generali, se caracterizează prin trecerea de la sistemul stărilor la unitate când, ca urmare a eliminării posesiunilor și îndatoririlor feudale, s-au dezvoltat relații capitaliste și a apărut o piață națională”, a spus expertul.

Potrivit expertului, dreptul națiunilor la autodeterminare are la bază principiul autodeterminării națiunilor sau a popoarelor. A devenit un principiu din dreptul internațional care prevede dreptul popoarelor și al națiunilor de a-și determina singure cursul propriilor dezvoltări politice, economice, culturale și sociale, fără intervenții directe sau indirecte din exterior. Este proclamat în Carta ONU, care urmărește „dezvoltarea relațiilor de prietenie între națiuni bazate pe respectarea principiului egalității de drepturi și a autodeterminării popoarelor”.

Doctorul în istorie Ludmila Chiciuc, prorector al Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul, a menționat că imperiile au o lege a lor de funcționare. Acest fapt este determinat de esența imperiilor, ceea ce presupune ca o tendință permanentă să fie cucerirea de noi teritorii. „Imperiul Rus ajunge la răscrucea secolelor XVIII-XIX într-o fază de ascensiune și firește că încearcă să se folosească de anumite împrejurări istorice care îi permit să-și extindă foarte multe teritoriul. Una dintre direcțiile extinderii Imperiului Țarist a fost această direcție sud-vestică, spre spațiul Europei de sud-est. Apare în contextul în care se declanșează problema orientală. Deci, se confruntă interesele marilor imperii ale timpului în zona Europei de Sud-Est și se manifestă intențiile de a se căpătui cu anumite părți din Imperiul Otoman, care intră într-o fază de criză”, explică istoricul

„Evident, nici nu am putea să ne oprim la anul 1812 ca să vorbim despre modul în care au înaintat aceste pretenții ale Imperiului Țarist pentru spațiul Moldovei. Și aceasta pentru că deja în cadrul unuia dintre ultimele războaie din secolul al XVII-lea, Rusia Țaristă reușise să cucerească o parte a acestui spațiu de Răsărit în care locuiau moldoveni. Este vorba despre teritoriul dintre Nistru și Bug – marea Transnistrie”, a menționat Ludmila Chiciuc.

Potrivit ei, respectiv această acțiune a Imperiului Țarist a urmat ca rezultat al semnării unui tratat, Tratatul de la Iași, care a permis încorporarea teritoriului dintre Bug și Nistru. Chiar dacă acest teritoriu nu s-a aflat în permanență sub autoritate politică a Țării Moldovei, doar sporadic, dar s-a putut demonstra, datorită studiilor științifice și realităților care au fost consemnate de diferiți călători, diferite personalități notorii ale timpului, că acest teritoriu era populat în mare parte de moldoveni. „Respectiv teritoriul Transnistriei a fost pur și simplu alipit la Novorosia care de asemenea era constituită prin acțiunile de cucerire, de extindere ale Imperiului Rus. Și nu a mai putut fi vorba despre menținerea elementului național în teritoriul Transnistriei”, a declarat doctorul în istorie.

În ceea ce privește Basarabia, doctorul în istorie amintește că între anii 1806-1812 a urmat un alt război, care a fost unul destul de anevoios pentru principatele române. În contextul acestor interese pe care le manifestau toate imperiile pentru regiunea Europei de Sud-Est, legate oarecum de problema orientală. „Sigur că autoritățile principatelor române erau conștiente de faptul că aceste principate devin fie teatrul operațiilor de război, fie prin principate traversează trupele imperiilor respective. Astfel, au de suportat consecințe corespunzător”, a mai spus Ludmila Chiciuc.

Deputatul în Primul Parlament, Alecu Reniță, membru al Consiliului Național al Unirii, a făcut trimitere la celebra frază a poetului Mihai Eminescu, potrivit căreia, „în anul 1812, Basarabia a fost luată prin fraudă” și în opinia sa, așa și a fost. „Secolul XIX a fost un secol pentru Rusia de înaintare spre Constantinopol, spre Balcani și drapelul pe care îl flutura în acea perioadă ea era ortodoxia și faptul că Rusia ar elibera creștinismul de sub jugul turcesc. Moldovenii au căzut pradă, ei pe urmă s-au convins cât sunt de creștini era cei care veneau chipurile să aducă creștinismul. Iar fraza celebră a lui Cutuzov „că o să le lăsăm doar ochii ca să poată să lăcrimeze sau plânge”, este reprezentativă pentru secolul XIX”, a menționat Alecu Reniță.

În opinia sa, inițial, Rusia a vrut ă facă din Basarabia o vitrină pentru Europa. Interesul ei a fost să arate că nu este pur și simplu un imperiu hapsân, nemilos, lacom, barbar, dar că aduce civilizație. „În contextul ăsta de vitrină, ei au încercat în perioada 1812 până în 1925 să dea o anumită autonomie acestei părți a Moldovei încercând să păstreze anumite tradiții, legi, cutume. Dar nimic nu a mai fost din ceea ce s-a promis. Secolul XIX a însemnat un secol foarte barbar în fond față de tot ceea ce a însemnat populația băștinașă. Dincolo de școală, învățământ, credință, a început să fie colonizat acest spațiu. Această dizolvare a băștinașilor cu diferite grupuri pe care le-au adus chiar de la începutul ocupației Basarabiei, în primul rând la sud, a micșorat considerabil procentul pe care îl aveau moldovenii în acest teritoriu”, explică membrul Consiliului Național al Unirii.

Potrivit lui, lucrul acesta s-a răsfrânt asupra tuturor celorlalte segmente din ceea ce înseamnă la acea vreme Basarabia în cadrul țarismului. „După unirea principatelor, Rusia a devenit pentru prima dată mai agresivă față de această populație înțelegând că ar putea să fie pentru moldoveni, care încă nu aveau o conștiință națională pronunțată, ar putea fi periculos să-și descopere propria lor identitate, statul lor. Or, în astfel de condiții ar putea să apară tendințe de separare din imperiu spre ceea ce se constituia ca Statul Român modern”, a notat Alecu Reniță.

Dezbaterea la tema „Unirea 1918: ce a fost aceasta, de ce a fost, pentru ce a fost?” este ediția a șasea din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Proiectul este susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.