De ce se teme Kremlinul de unioniști? Răspunsul lui Anatol Țăranu

De la primele manifestări în anii perestroikăi și până la inițiativele contemporane de coagulare a forțelor pro-românești, mișcarea unionistă a fost constant vizată de tentative de infiltrare, discreditare și control, coordonate de-a lungul timpului de structuri ce și-au transferat loialitatea de la KGB-ul sovietic spre interesele neoimperiale ale Moscovei, transmite Știri.md cu referire la IPN.

În anii 1980, Perestroika lui Mihail Gorbaciov a stimulat apariția Fronturilor Populare în republicile unionale, inclusiv în RSS Moldovenească. Inițial tolerate – ba chiar sprijinite – de KGB pentru a canaliza controlat nemulțumirile populare, aceste mișcări au ajuns rapid să amenințe însăși existența sistemului sovietic.

Potrivit lui Anatol Țăranu, documente apărute ulterior arată că structurile de securitate au infiltrat conducerea Mișcării de Emancipare Națională, cu scopul de a o influența din interior. Cazul maiorului KGB Șevciuc, care a redactat o listă de persoane de promovat în structurile mișcării – listă ce a ajuns publică din arhiva secretă a Partidului Comunist – este o dovadă a acestor eforturi. Printre cei menționați se regăsea și Iurie Roșca, lider marcant al Frontului Popular, despre care ulterior au apărut suspiciuni legate de colaborarea cu serviciile secrete sovietice.

Revendicările legate de limba română, alfabetul latin și valorile culturale au evoluat rapid în RSS Moldovenească într-o mișcare de renaștere națională cu accente unioniste. În ciuda eforturilor de control, KGB-ul a pierdut inițiativa. Odată cu destrămarea URSS, structurile sovietice de influență nu au dispărut, ci au fost reciclate în serviciul unei noi doctrine imperiale ruse. În această nouă paradigmă, unionismul a devenit principala vulnerabilitate strategică pentru Moscova în regiune.

Dacă românismul presupune o delimitare clară de spațiul post-sovietic și o orientare fermă spre România și Uniunea Europeană, moldovenismul politic – susținut de propaganda rusă – a fost și rămâne o unealtă pentru menținerea Republicii Moldova în zona gri geopolitică. Moldovenismul oferă un spațiu de ambiguitate în care pot fi cultivate compromisurile și confuzia identitară.

În acest context, Platforma Reîntregirii Naționale (PRN) – inițiativă civico-politică care vizează unificarea forțelor unioniste – reprezintă, potrivit lui Țăranu, o amenințare directă pentru strategia rusă de influență. Moscova înțelege pericolul unei forțe unioniste unite și încearcă să saboteze PRN prin diverse mijloace: de la discreditarea publică la influențarea liderilor politici și blocarea aderării altor formațiuni la inițiativă.

O altă metodă de subminare a mișcării unioniste este reactivarea figurilor publice compromise, care s-au erijat în lideri unioniști în ciuda trecutului controversat și a legăturilor cu regimuri oligarhice. Aceste personaje, alături de noi actori asociați anturajului lui Vlad Plahotniuc, promovează o retorică unionistă fără substanță, cu scopul de a decredibiliza și fragmenta spațiul pro-românesc. Potrivit lui Anatol Țăranu, aceștia acționează pentru a crea confuzie, demobilizare și dezbinare în rândul electoratului unionist.

Reducerea unionismului la ideologia unui partid este una dintre cele mai grave erori strategice, adesea întreținute deliberat. Unionismul nu aparține nici dreptei, nici stângii, ci este o expresie a conștiinței de neam. El transcende doctrinele și platformele electorale. Unioniști pot fi și liberali, și social-democrați, atâta timp cât recunosc apartenența Republicii Moldova la spațiul românesc și susțin idealul reîntregirii naționale.

Această viziune se reflectă și în Platforma Reîntregirii Naționale, care propune o listă electorală unică pentru unioniști, integrând toate curentele doctrinare animate de idealul Unirii. Doar astfel, spune Țăranu, votul pro-românesc poate fi valorificat eficient, transformat într-o fracțiune parlamentară care să apere interesele identitare ale românilor dintre Prut și Nistru.

Alegerile din 28 septembrie – test de maturitate pentru mișcarea unionistă

Anatol Țăranu subliniază că scrutinul parlamentar din 28 septembrie 2025 va fi decisiv. Fără reprezentare parlamentară, unionismul riscă să devină irelevant politic, iar proiectul european al Republicii Moldova ar putea fi compromis. Moscova mizează pe acest scenariu și investește în menținerea unioniștilor în afara legislativului.

Unionismul nu este o simplă lozincă electorală, ci o forță născută din adevărul istoric și aspirațiile unei comunități. Tocmai de aceea, este și ținta predilectă a unei strategii bine coordonate de subminare. Singura șansă de a rezista acestei ofensive este unitatea, coerența și asumarea unei strategii naționale ferme. Divizarea unioniștilor înseamnă un pas înapoi nu doar pentru idealul reîntregirii, ci și pentru independența și securitatea Republicii Moldova în ansamblu.