De ce nu le mai plac bărbaţilor virginele?

Generaţii întregi de femei au fost marcate de importanţa începerii vieţii sexuale doar după căsătorie. Însăşi modul în care privim astăzi căsătoria şi relaţiile dintre cele două sexe este puternic influenţat de importanţa virginităţii. Însă în decursul ultimei sute de ani, situaţia s-a schimbat îndeosebi în societăţile occidentale. Sub influenţa Revoluţiei Sexuale, a recrudescenţei curentelor feministe şi a hedonismului ridicat la rang de stil de viaţă, fecioria femeilor a început să fie privită tot mai mult drept o piedică şi un defect major. Cum s-a petrecut această schimbare majoră de optică, şi mai ales cum vor evolua pe viitor relaţiile intime dintre bărbaţi şi femei, rămân în continuare două întrebări interesante, dar cu viitor deschis.

De la preţuire la practici aberante Primul act sexual al unei femei ar trebui la prima vedere să o privească strict pe ea şi pe partenerul ales. Numai că fiind o specie extrem de socială, familia, clanul, tribul, satul etc. au considerat dintotdeauna că acest moment este unul extrem de important şi pentru durabilitatea viitoarelor familii, prin urmare, toate culturile şi civilizaţiile omeneşti au dezvoltat în timp foarte multe tradiţii şi obiceiuri legate de virginitatea femeilor. Semnificaţia acestei stări virginale, a fost şi este încă legată de concepte precum puritate şi fidelitate. În Antichitate, termenii de virgină şi virginitate, nu se referau doar la starea viziologică a unei fete sau femei care nu şi-a început viaţa sexuală, ci şi la o stare proprie unor zeităţi feminine precum Artemis şi Kore. Pe baza cercetărilor istorice se poate afirma că doar atunci când căsătoria, monogamia şi posesivitatea femeii au devenit regulile conducătoare ale relaţiilor dintre bărbaţi şi femei, a început să fie preţuită virginitatea sexuală (în special pentru preoţi şi viitorii soţi) a femeii. Adesea în trecut, dar şi în zilele noastre, este cerută dovada virginităţi unei fete, iar legat de acest aspect s-au dezvoltat numeroase obiceiuri legate de momentul deflorării. Situaţia a dus la numeroase drame, cu atât mai mult cu cât conform studiilor medicale, doar 42 dintre femei se nasc cu un himen care poate sângera în momentul deflorării. La circa 47 % dintre femeile lumii, himenul este foarte flexibil şi se rupe relativ târziu după primul contact sexual, în schimb în cazul procentului de 11 % dintre femeile rămase, himenul acestora este atât de subţire încât se poate rupe cu uşurinţă în timpul unor mişcări mai ample ale corpului, spre exemplu în timpul efortului intens depus la sport sau în urcarea unui munte.  

Pornind de la aceste realităţi, în unele culturi, importanţa virginităţii premaritale este atât de mare încât femeile se tem săfolosească tampoane vaginale sau chiar să intre într-un cabinet ginecologic, fiind convinse că pot oricând să-şi piardă virginitatea acccidental. În multe ţări, fetele care s-au dezvirginat accidental sau şi-au început viaţa sexuală dar conform cutumelor local trebuie să se mărite virgine, îngroaşă coada din faţa clinicilor care fac operaţii de himenoplastie. În unele culturi, lucrurile degenerează spre extreme periculoase. Astfel, în multe ţări africane şi asiatice, dar şi sporadic în Europa, o femeie nemăritată care nu mai este virgină din orice cauză, precum dezvirginare accidentală, viaţă sexuală sau chiar viol, este ostracitază, blamată, bătută şi chiar ucisă în ceea ce se cheamă „omoruri pentru onoare”, nimic altceva decât cazuri cutremurătoare în care fata care nu mai este virgină este ucisă în bătaie chiar de către tatăl şi fraţii săi, pentru „vina” de a fi victimă a unui viol sau de a se fi născut cu un himen flexibil sau chiar inexistent. Se poate şi mai rău de atât, după cum o certifică situaţia din unele ţări africane în care bărbaţii cred că cel mai bun leac pentru cei care au SIDA, este sexul cu o fată virgină. Drept consecinţă, în acea parte de lume, multe fete virgine sunt răpite şi violate de către suferinzii de SIDA, cu consecinţele lesne de imaginat... Nici societatea europeană nu a fost lipsită de comportament extrem în privinţa virginităţii femeii. Ba din contră, în trecut şi în Europa au existat practici aproape la fel de crude şi aberante precum cele din Africa şi Asia zilelor noastre. Se poate spune, fără prea mari exagerări, că evoluţioa socio-culturală a Occidentul a fost puternic influenţată de integritatea himenului a generaţii întregi de femei. Numai exemplul aşa numitului „Jus Primae Noctis”, un act samavolnic prin care regii şi nobilii occidentali îşi permiteau cu de la sine putere să dezvirgineze tinerele soţii ale supuşilor chiar în prima noapte de căsătorie, spune multe despre importanţa pe care societatea vestică a dat-o în trecut stării de virginitate. În plus, virginitatea viitoarei mirese era o garanţie solidă că linia de sânge rămânea „nepoluată” până în momentul căsătoriei, iar fiecare viitor tată şi cap de familie era cumva sigur că primul copil (deci cel care moştenea cea mai mare parte a averii) era al lui. Aşadar, virginitatea tinerelor femei era o necesitate pragmatică în cadrul formării de alianţe strategice între familiile nobiliare şi casele regale europene. Evident, şi oamenii din straturile următoare ale societăţii doreau şi tindeua adesea la nivel subconştient să semene cu nobilii şi regii, aşa că importanţa virginităţii a fost mult timp la mare preţ chiar şi în rândul negustorilor, ţăranilor şi a altor categorii sociale.