Un român și-a ucis fratele, un muncitor și nora însărcinată cu un șarpe veninos

În 1944, familia Kiefeld s-a stabilit în orașul Pampa del Infierno din Chaco, iar emigrantul român era căsătorit cu Margarita Schmidt. Matias, fratele lui Miguel Kiefeld, a fost nevoit să se mute la ei, întrucât se îmbolnăvise și avea nevoie de îngrijire specială. Totuși, el a murit la puțin timp după mutare, transmite Știri.md cu referire la libertatea.ro.

Nici clima nu a fost de ajutor familiei, iar lipsa banilor a devenit un motiv de îngrijorare. În vara aceluiași an, la 21 august 1944, Jorge Kiefeld, fiul emigrantului român, s-a căsătorit cu Theodora Daivele, ambii aveau la acea vreme doar 21 de ani.

Situația financiară l-ar fi determinat pe român să o ucidă pe nora însărcinată

Însă Miguel Kiefeld nu era încântat de acest mariaj, deși nu s-a împotrivit căsătoriei. Ba mai mult, lui nu-i plăcea deloc de nora sa, iar vecinii au mărturisit că tânăra era „maltratată” și că soțul ei nu prea intervenea. În momentul în care Theodora Daivele a rămas însărcinată, românul i-a reproșat acest lucru, inițial din motive financiare, fiindcă acest lucru implica noi cheltuieli, iar familia Kiefeld abia reușea să se întrețină. Prin urmare, abuzurile s-au întețit. 

La 19 februarie 1945, familia a decis să meargă la Campo Largo, un sat aflat la 45 de kilometri de Pampa del Infierno, pentru a vizita așa-ziși prieteni de familie. Totuși, adevăratul scop era uciderea tinerei.

Zis și făcut, familia românului a pornit la drum. Totuși, ei s-au întors în Pampa del Infierno fără Theodora, iar familia a spus că tânăra murise în drum spre Campo Largo din pricina unei mușcături a unui șarpe veninos. Un medic din Campo Largo a examinat trupul tinerei și a confirmat că aceasta murise într-adevăr din cauza mușcăturii. Cazul a fost închis, iar Theodora Daivele a fost înmormântată într-un cimitir din localitate.

Scrisoare anonimă

La două săptămâni după moartea fetei, șeful poliției din Pampa del Infierno, Horacio Antonio Frisone, a primit o scrisoare anonimă în care Miguel Kiefeld era denunțat pentru relele tratamente aplicate Theodorei. Mai mult, în document era descrisă și ura românului față de fata care făcuse teribila greșeală de a se căsători cu fiul său. Autorul scrisorii anonime a precizat doar că era prieten și confident al Theodorei și l-a sfătuit pe ofițer să investigheze moartea tinerei și să afle ce s-a întâmplat cu adevărat în acea călătorie la Campo Largo. 

Horacio Antonio Frisone era la curent cu informațiile privind moartea fetei, însă s-a decis să meargă la casa familiei Kiefeld pentru a afla cum și-a petrecut tânăra ultimele zile din viață.

Primul chestionat a fost emigrantul român, pe care șeful poliției din Pampa del Infierno l-a descris drept un bărbat „cu un caracter puternic” și nu foarte comunicativ. Vecinii îl cunoșteau din vedere, însă puțini avuseseră de-a face cu el. 

La circa 20 de kilometri distanță, polițistul a dat peste o femeie care o cunoștea pe tânără și, după ce au stat de vorbă, aceasta a recunoscut că este autoarea scrisorii anonime. 

Nora însărcinată era văzută drept o cheltuială în plus

 Femeia i-a spus omului legii că Theodora era maltratată de emigrantul român. Atunci când a fost întrebată despre soțul tinerei, Jorge, ea i-a mărturisit că era „un băiat bun”, însă nu-i putea ține piept tatălui său. Polițistul a revenit din nou la locuința familiei Kiefeld. Anchetatorul a observat că membrii acestei familii erau nervoși, iar Miguel țipa. 

Horacio Antonio Frisone i-a mai pus câteva întrebări emigrantului român, însă răspunsurile acestuia au dat de înțeles că minimalizează moartea tinerei Theodora. Ulterior, și fiii săi, Jorge și Juan, au fost interogați. Ambii au cooperat, însă înainte de a răspunde întrebărilor se uitau la tatăl lor ca și cum ar fi așteptat aprobarea acestuia.

În cele din urmă, ofițerul a decis să aresteze întreaga familie, cu excepția unui copil de 11 ani. După alt interogatoriu la secția de poliție, Miguel Kiefeld a mărturisit că Theodora Daivele fusese ucisă. Se pare că emigrantul român o consideră pe Theodora o cheltuială în plus și zilnic îi reproșa fiului său că s-a căsătorit cu ea.

Moartea tinerei Theodora

 Într-o bună zi, emigrantul român le-a cerut fiilor săi să vâneze un șarpe veninos și să-l aducă viu într-un recipient. În ciuda pericolului la care se expuneau, aceștia au executat ordinul primit.  Familia Kiefeld, fiii și nora au plecat pe 19 februarie spre Campo Largo. Toți știau ce avea să se întâmple, cu excepția tinerei. 

La un moment dat, după ce au stabilit că sunt suficient de departe de casă, trăsura în care aceștia se aflau s-a oprit. Miguel Kiefeld, fii săi și Theodora au coborât din trăsură pentru a face un foc. Acela a fost momentul în care șarpele veninos a fost scos din recipient și aruncat pe tânăra femeie, care a țipat atunci când a fost mușcată. Theodora nu s-a stins imediat, așa cum credeau aceștia. 

Otrava și-a făcut încet efectul. Emigrantul român nu a vrut să piardă vremea și, în loc să aștepte ca tânăra să-și dea duhul, a strangulat-o. Ofițerul Frisone s-a deplasat la locul faptei și a găsit urmele focului de tabără și recipientul gol în care fusese ținut șarpele. În timpul interogatoriului, polițistul l-a întrebat pe Kiefeld și de moartea fratelui său, care s-a întâmplat la 4 septembrie 1944. Potrivit unui medic din Pampa del Infierno, cauza a fost hemiplegia (n.red. – paralizie cauzată de leziuni cerebrale). 

Totuși, Frisone avea suspiciuni în legătură cu această versiune și era mai degrabă de partea vecinilor, care credeau că emigrantul român l-a ucis pe fratele său. Ba mai mult, în urma morții bărbatului, românul s-a ales și cu o proprietate, ceea ce l-a determinat pe polițist să investigheze cazul. 

După un interogatoriu intens, Miguel Kiefeld a mărturisit că și-a ucis fratele otrăvindu-l, deoarece îngrijirea lui era prea costisitoare. Însă șirul crimelor nu se oprește aici. 

Cum a mărturisit românul a treia crimă 

Un ofițer, Monzon, l-a ascultat român vorbind în somn, în celula sa, într-o limbă pe care nu o înțelegea. Întreaga familie se afla în celulă. Cu ajutorul unui alt bărbat, Metawer, care înțelegea limba aproape necunoscută a criminalului, cuvintele din acele vise au putut fi traduse: „Ar trebui să fie foarte atenți să nu spună nimic despre ceea ce s-a întâmplat în Charata, pentru că au trecut mulți ani și nu pot dovedi”. Era ca și cum bărbatul vorbea cu membrii familiei sale și oferea, fără să vrea, un alt indiciu pentru poliție. 

Cu această ocazie, Margarita Schmidt a fost cea care a mărturisit că soțul ei, în urmă cu aproximativ 14 sau 15 ani, omorâse un muncitor agricol de la ferma lor, folosind un topor. Românul îngropase cadavrul într-o livadă de bumbac, la o oarecare distanță de ferma lor. Criminalul a sfârșit prin a mărturisi, dar de data aceasta a susținut că a făcut-o pentru că muncitorul îi făcuse avansuri soției sale. 

Ofițerii au mers la Charata și au găsit ferma, care era abandonată, iar cu ajutorul românului au dezgropat cadavrul. Povestea familiei Kiefeld a ajuns cunoscută în toată țara, iar numele ofițerului Frisone a devenit curând cunoscut.