În orice caz, este singura concluzie ce poate fi trasă din reacțiile liderilor de la Kiev la declarația șefului adjunct al Administrației de la Kremlin, Dmitri Kozak, conform căreia Moscova nu intenționează să-i lase la voia sorții pe cetățenii Rusiei din republicile rebele ale Donbassului, scrie analistul Mihail Rostovski în publicația Moskovski komsomoleț, transmite Știri.md cu referire la stiripesurse.ro.

Titlul versiunii scrise a interviului acordat de comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Ruslan Homciak, la 30 martie 2021 (înainte de demersul lui Kozak), redactorului șef al site-ului Gordonua.com: ”Suntem pregătiți să pornim în ofensivă? Suntem pregătiți!” La 9 aprilie 2021 (după demersul lui Kozak), același Ruslan Homciak: ”Eliberarea pe calea forței a teritoriilor temporar ocupate va conduce inevitabil la moartea unui mare număr de civili și la pierderi printre militari, ceea ce este de neacceptat pentru Ucraina”.

În același timp, s-a modificat și retorica lui Volodimir Zelenski.

Procesul de renunțare a președintelui Ucrainei la imaginea de ”porumbel al păcii” s-a blocat brusc.

În locul zdrăngănitului de arme, Zelenski a început, subit, să vorbească, pe rețelele sociale, despre necesitatea de a restabili armistițiul în Donbass, scrie vestidinrusia.ro.

Ce i-a determinat pe oficialii de la Kiev să făcă o piruetă politică atât de vertiginoasă? Se știe ce: conținutul exprimat în tonalități subliniat potolite și neagresive de către Dmitri Kozak în declarația sa, potrivit căreia Rusia își va apăra cetățenii din Donbass (în detaliu, citiți aici).

Nu cu mult timp înainte de a se transforma în președinte al SUA, pe atunci guvernator al statului New York, Theodor Roosevelt îi scria unui prieten, în 1900: «Mereu mi-a plăcut proverbul vest-african: ”Vorbește potolit, dar ține în mâini o bâtă mare și vei ajunge departe!”» Se pare că liderii ucraineni nu au, totuși, probleme cu ”vederea”: au putut întrezări invizibila ”bâtă mare” din mâinile negociatorului șef al Rusiei cu Kievul, în momentul în care el a făcut acea afirmație.

Traduse din ”limbajul politic” într-unul pe înțelesul tuturor, cuvintele oficialului de la Kremlin înseamnă următoarele: dacă armata Ucrainei va ataca Donbassul, ea va fi nevoită să se confrunte nu cu ”milițiile locale”, așa cum s-a întâmplat în perioada precedentei runde de acțiuni armate, ci cu forțele militare ale Rusiei.

Astfel formulat, semnalul trimis Kievului are menirea de a rezolva două chestiuni deodată.

Pe de o parte, Zelenski & Co au primit posibilitatea de a-și salva imaginea și de a lăsa impresia că nu s-au speriat de ultimatumul Moscovei, pentru că, de la bun început , chipurile, nu intenționau să testeze rezistența Donbassului.

Pe de altă parte, formularea folosită de Kozak nu lasă loc pentru o dublă interpretare.

Kremlinul a trasat o linie roșie, iar depășirea ei de către Kiev însemnând trecerea deschisă a conflictului dintre două țări în faza de confruntare militară directă.

Înțelegând toate acestea, Zelenski s-a folosit de modalitatea oferită de a executa o întoarcere completă. Spiritul combativ al președintelui Zelenski s-a dovedit a fi o cacialma.

Moscova a decis să riște cu totul, cum se spune, să meargă va banque, și nu a pierdut.

În ultimele zile, nervii au fost într-atât de încordați, încât, după reacția Kievului la declarația lui Kozak, am simțit că o mare greutate a dispărut de pe umerii mei – e adevărat, nu în totalitate.

În situația dată, există un factor suplimentar ce complică totul și anume poziția instigatoare a Occidentului.

Repet, ca o mantră: noi nu știm ce le spun americanii și europenii liderilor Ucrainei în discuțiile lor confidențiale.

Dar esența retoricii publice a Occidentului încape într-o singură frază: ”Rusia este vinovată pentru tot”.

Asupra construcției ”sistemului de frânare politică” a Kievului, acest lucru acționează precum un acid, degradând totul în jur, încet, dar sigur.

Poate, de aceea, alunecarea Donbassului în vâlvătaia unui nou conflict militar de anvergură a fost doar oprită, nu și stopată.

Particularitatea ultimatumurilor constă în faptul că, dacă nu sunt acceptate, amenințările trebuie duse la îndeplinire. Prin vocea lui Dmitri Kozak, Rusia a rostit ”cuvântul de greutate”.

Noile realități politice deja nu mai pot fi ”derulate înapoi”.