Studiu: Singurătatea poate afecta psihicul uman indiferent de vârstă
Singurătatea nu este doar o emoție trecătoare sau o stare asociată cu bătrânețea, ci o realitate care poate afecta profund sănătatea mentală și fizică a oamenilor, indiferent de vârstă. Conform unui amplu studiu publicat în revista Aging & Mental Health, bazat pe răspunsurile a peste 64.000 de persoane din 29 de țări, tendința de a deveni mai singur pe măsură ce înaintăm în vârstă este confirmată la scară globală.

Concluziile cercetării arată că situația este mai complexă: singurătatea nu este un efect inevitabil al îmbătrânirii, ci este puternic influențată de factori sociali, culturali și economici, transmite Știri.md cu referire la playtech.ro.
În țări precum Grecia, Cipru, România sau Bulgaria, nivelurile de singurătate cresc semnificativ odată cu vârsta, în timp ce în state precum Danemarca, Elveția sau Austria fenomenul este semnificativ mai atenuat. În aceste țări nordice, infrastructura socială, sistemele de sprijin și cultura comunitară joacă un rol major în prevenirea izolării sociale. În schimb, în Europa de Est, problemele economice, migrația tinerilor și lipsa unor politici sociale eficiente accentuează riscul de singurătate în rândul vârstnicilor.
Singurătatea nu este doar o problemă la finalul vieții
Una dintre descoperirile cele mai surprinzătoare ale studiului este că singurătatea nu afectează doar vârstnicii, ci poate atinge un vârf și la mijlocul vieții – mai ales în țări precum Statele Unite. Acolo, persoanele între 40 și 60 de ani se confruntă cu o “pauză socială” profundă, cauzată în principal de lipsa unui loc de muncă, divorțuri sau stresul asociat cu îngrijirea părinților și copiilor în același timp. Această fază de tranziție este adesea trecută cu vederea, deși efectele psihologice pot fi comparabile cu cele resimțite la bătrânețe.
Factori precum starea de sănătate, situația maritală sau statutul profesional au fost corelați direct cu nivelurile de singurătate în toate țările analizate. Cei fără un loc de muncă, cei necăsătoriți, văduvi sau divorțați, dar și cei care suferă de depresie sau alte afecțiuni cronice sunt mai predispuși la izolare. Aceste vulnerabilități sociale și psihice devin astfel predictori importanți ai riscului de singurătate, în orice etapă a vieții.
Consecințele pe termen lung: de la depresie la afecțiuni cardiovasculare
Cercetările recente subliniază cu tot mai multă claritate faptul că singurătatea nu este doar o problemă emoțională, ci un factor de risc major pentru sănătate. Printre cele mai grave consecințe se numără depresia, anxietatea, pierderea capacității cognitive, demența și chiar accidentul vascular cerebral. De asemenea, studiile indică o corelație între singurătatea cronică și riscul crescut de a dezvolta diabet de tip 2 sau boli cardiovasculare.
Solitudinea persistentă declanșează mecanisme biologice nocive, cum ar fi creșterea nivelului de cortizol (hormonul stresului) și inflamarea cronică a organismului. Aceste efecte pot afecta sistemul imunitar și pot accelera procesul de îmbătrânire celulară. Asemenea foamei sau durerii fizice, singurătatea acționează ca un semnal de alarmă pentru creier, determinând o nevoie acută de conexiuni sociale. Dar atunci când semnalul este ignorat sau nu poate fi compensat, apare dezechilibrul psihic profund.
Ce soluții propune știința
Specialiștii atrag atenția asupra faptului că nu există o soluție universală pentru combaterea singurătății, ci e nevoie de intervenții adaptate fiecărui context cultural și fiecărei grupe de vârstă. Un aspect esențial este recunoașterea faptului că singurătatea poate apărea oricând în viață, nu doar la final. De aceea, prevenția trebuie începută din timp – prin încurajarea relațiilor interumane reale, implicarea în activități de grup și dezvoltarea abilităților sociale.
În același timp, guvernele și instituțiile publice au un rol crucial în crearea unor politici de incluziune socială, în special pentru persoanele în vârstă sau cele din medii defavorizate. Locuințele colective, centrele comunitare, evenimentele intergeneraționale și platformele de voluntariat sunt câteva dintre instrumentele care pot reduce izolarea și pot construi punți între oameni.
Studiul atrage atenția și asupra importanței serviciilor de sănătate mintală accesibile și personalizate. În multe cazuri, persoanele care suferă de singurătate cronică nu conștientizează cauza reală a simptomelor lor psihice sau fizice, iar lipsa unui diagnostic corect poate întârzia intervenția salvatoare, conform Euronews.