România devine a doua casă a muncitorilor asiatici: Sunt serioși și loiali

Valul imigraționist fără precedent din ultimii ani are avantaje și dezavantaje. Societatea și instituțiile statului trebuie să reacționeze și să fie pregătite și pentru momente de criză, transmite Știri.md cu referire la stirileprotv.ro.

Pentru mulți asiatici, România a devenit a doua casă. Nu doar că au luat-o de la zero aici, dar și-au adus și familiile.

Phursang este bucătar chef la unul dintre cele mai mari hoteluri din Capitală și stă în România de opt ani. La început a venit singur, dar pentru că i-a plăcut și-a adus și familia.

Phursang Lama: „Pentru educația fetelor mele vreau să stau aici cel puțin până la absolvirea lor, pentru că studiază aici, au crescut aici. Fiica mea cea mică a fost născută aici".

Laxmi Lama: „Fiica mea cea mare avea 2 ani și jumătate când ne-am mutat. Apoi, fiica mea cea mică s-a născut aici, așa că trebuie să am grjiă de ele. Soțul este la muncă tot timpul”.

Yangchhen are 8 ani, învață la o școală în limba română și este campioană națională la taekwondo. Vorbește fluent 3 limbi.

Reporter: Ce vârstă aveai când te-ai mutat în România?

Yangchhen Lama: 3 sau 2 ani.

„Reporter: Ce sport faci?

Yangchhen Lama: Taekwondo, trebuie să lupt, să fac chestii. Doar că este un pic greu, când am mers la națională eu aveam centura albă și trebuia să lupt cu cineva cu centura verde.

Reporter: În Nepal ai fost?

Yangchhen Lama: Da.

Reporter: De câte ori?

Yangchhen Lama: Nu mai țin minte”.

Copiii străinilor sunt integrați direct în sistemul nostru de învățământ, iar ca să se adapteze mai ușor participă la cursuri suplimentare de limba română.

„Sunt loiali, românul astăzi îl ai, mâine nu-l mai ai”

Cei mai mulți muncitori străini astăzi în România sunt din Nepal, aproape 37.000 cu permise legale.

Lângă Alba Iulia, o fabrică de pavele și prefabricate pentru construcții se bazează pe mâna de lucru asiatică.

„Ciprian Florea, fabrică materiale construcții: 14 din Nepal și 2 din Sri Lanka. Religie, obiceiuri, fiecare cu viciile lor, unii au, unii nu, unii beau, unii nu, unii mănâncă carne de porc, unii nu mănâncă. Înțeleg foarte bine românește. Fac armăturile, le cofrează, toarnă beton, decorează, cam asta e operațiunea în fiecare zi.

Reporter: Aveați nevoie de ei?

Ciprian Florea: Mare nevoie. Sunt serioși, îi avem aici non-stop, ne putem folosi de ei sâmbete, duminici. Sunt loiali, românul astăzi îl ai, mâine nu-l mai ai”.

„România îmi place, e mai bine ca în Nepal”.

Kumar a venit din Nepal acum 3 ani.

„Reporter: Ce lucrai tu acolo acolo?

Kumar: Eu am fost marketing director. Am lucrat cu cosmetice și de la produse cosmetice ajuns la betoane.

Reporter: De ce ai ales România?

Kumar: Pentru oamenii săi, pentru bani. Acolo, nu poți să câștigi ca aici. Am copil, soție, tată, mamă, frați și trimit bani acasă.

Reporter: Dar cât de des te duci acasă?

Kumar: Poate anul ăsta.

Reporter: De când nu ai mai fost?

Kumar: 3 ani nu mai fost deloc.

Reporter: Nu ți-e dor de casă?

Kumar: Mi-e dor de soție, de copii, dor de familie”.

Radu Stoichiță este expert în piața muncii și a studiat migrația nepalezilor în România.

Radu Stoichiță, expert piața de muncă: ”Nu vin aici să-ți fure viața. Sunt aici pentru a umple un gol pe care noi nu am putut să-l umplem și aici discuția de ce n-am putut să umplem foarte importantă, nu pentru că românii sunt leneși, pentru că și românii muncesc foarte greu, adică dacă ne uităm în afară și vedem români care au plecat la muncă, toți ne laudă. Într-adevăr, suntem oameni muncitori, cultural vorbind. Dar sunt niște locuri de muncă prost plătite”.

Majoritatea celor 17.000 de studenți străini din România au și locuri de muncă

Cosmin Savu: ”Atunci când mă aflam în Nepal în 2023, lucrând la o investigație cu migranții de acolo, România era văzută ca o țară mai ieftină strict datorită sau din cauza faptului că nu eram în Schengen, adică cei care nu își permiteau să zicem să meargă în Portugalia, în Spania, în Germania, Germania fiind cea mai scumpă pentru ei. La ora aceea găseau câteva mii de euro ca să vină în România și prețurile variau, era undeva la 3.500-5.000, în funcție de zonă, în funcție de vârsta candidatului, de condițiile financiare ale acestuia”.

Iulia Hladiuc, director de marketing: „Personalul a fost tot timpul o problemă, pentru că nu găseam oamenii potriviți, mai ales în industria ospitalității, mai ales pentru un hotel de 4 stele, unde e important, e un indicator esențial numărul de angajați la numărul de camere. Cel mai mult avem cameriste venite din Nepal. Unele dintre ele, când au venit fără training, făceau treabă mai bună decât personalul nostru”.

Usha și Asmita au venit de câteva luni din Nepal într-un hotel din Alba Iulia. Au 20 și 24 de ani și speră să-și construiască viitorul cu banii câștigați din România. Au lucrat și înainte în Nepal, tot în industria ospitalității.

Iulia Hladiuc: „Noi lucrăm de 4 ani cu personal adus mai ales din Asia. A fost un șoc cultural, mai ales pentru noi, pentru că veneau cu obiceiuri alimentare diferite, a trebuit să le organizăm o mică bucătărie, pentru că, fiind un restaurant, accesul în blocul alimentar e limitat”.

Rachid a început ingineria în țara natală.

Rachid Lotmani: „Am terminat inginerie de construcție, au fost ingineri și s-au dus să se angajeze tot cu 100 euro, 150. Așa sunt salarizați majoritatea și am zis mai bine plec, n-are rost să mai stau aici”.

Așa că a venit în Alba Iulia, dar nu la o facultate tehnică, ci la litere. Și, între timp, lucrează în restaurant. Numărul studenților străini astăzi este în creștere, sunt aproape 17.000 și majoritatea dintre ei au și locuri de muncă.

Kazi a venit din Bangladesh la Universitatea Babeș-Bolyai, unde face un master pe migrație. Tânărul nu se gândește să părăsească curând România. Deși e student, lucrează și într-un fastfood.

Radu Stoichiță: ”Da, e un fenomen pe care încă nu-l vedem atât de amplificat. Probabil va ajunge să se practice această formă de lucru la un moment dat, că dacă nu mă înșel ei, au dreptul de muncă de 20 de ore pe săptămână și angajatorii vor putea să se folosească de acest aspect. Câți dintre ei vor lucra 20 de ore e o întrebare pe care mi-o pun și eu, că probabil vor lucra peste acea normă, pentru a-și susține o dată cheltuielile aici, pentru a trimite și bani acasă la familie”.

Salariul din Sri Lanka este de 1.500 lei. Mulți vor acum să-și aducă familiile și să se mute în România

Ne intoarcem la revelionul budist al srilankezilor. Pentru că e o zi specială, de dimineață s-au adunat pentru jocuri de acasă, să asculte muzică, să bea și să mănânce în propria comunitate.

Shane a venit angajat în 2020 într-un hotel. Apoi a lucrat într-un lanț de shaormării și a ajuns să-și facă propria afacere în România. Acum intermediază aducerea de lucrători din țara natală și organizează evenimente pentru comunitate.

Shane Evans: „Majoritatea sunt stabiliți în București, chiar dacă astăzi sunt din Arad, din Timișoara, din Cluj, pentru că este o zi specială, să fii parte din cultură, sunt jocuri care sunt practicate doar în această perioadă, pentru că nu au ocazia în rest. Și mulți băieți au venit să ne ajute pentru că au nevoie ca aceste evenimente culturale să aibă loc”.

După numărul populației, Sri Lanka nu este o țară mare, 22 de milioane de locuitori și cu toate acestea are o diasporă consistentă.

E.S. Dna Mariez Enid Madurika Joseph Weninger, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar Sri Lanka: „Este a doua comunitate de muncitori din România. Și sunt cei mai de încredere și, de asemenea, căutați pentru forță de muncă, pentru diferite munci, fie că este vorba de munca fizică sau de birou sau orice alt nivel. Este o cerere mare pentru muncitorii srilankezi”.

Sri Lanka, oficial Republica Democrată Socialistă a Sri Lankăi, este o ţară insulară în Asia de Sud, localizată în Oceanul Indian. Și-au dobândit independența în 1948, dar au trecut și prin 26 de ani de războaie civile care au sărăcit populația.

Salariul mediu lunar în Sri Lanka este de 38.000 de rupii, adică 1.500 de lei. În România câștigă mai mult decât dublu. Este un creuzet de religii, dar majoritari sunt budiștii.

„Pentru că avem o comunitate mare în România de srilankezi și m-au invitat să le dau sfaturi despre evenimentele culturale, despre budism. Ieri și alaltăieri am avut slujbe de binecuvântare”.

„Aceasta nu este țara lor și au anumite dificultăți. Țara voastră și țara noastră e un pic diferită și voi aveți anumite calități, aveți dezvoltare. Dar aceasta este o nouă societate, o nouă țară”.

Majoritatea dintre ei vorbesc bine limba engleză, moștenirea britanică.

Shane Evans: „Respectă comunitatea locală, vor să-și aducă și familiile și să crească în această comunitate”.

În urmă cu două luni, președintele intermar Ilie Bolojan a promulgat o nouă lege a cetățeniei care vine cu prevederi mult mai stricte pentru cei care vor să se stabilească la noi. O bună cunoaștere a limbii, dar și domiciliu în țară pentru 8 ani.

Srilankezii au comunități mari în Italia și Germania, dar România vine rapid din urmă.

O parte din Piața Obor s-a transformat într-o insulă asiatică. După ce treci de terasele cu mici, ajungi la vitrinele cu curry sau byriani srilankez, majoritatea clienților sunt asiatici, vin aici pentru gustul mâncării de acasă.

În Italia a cunoscut-o pe Maria, soția româncă cu care s-a mutat la București. Au deschis de 3 ani un restaurant unde mănânci cât poți, o autoservire tradițională. Plătești la sfârșit. După restaurant, a venit rândul unui salon de cosmetică.

Și magazinul de condimente și produse asiatice este frecventat mai ales de imigranți. Aici, bariera lingvistică nu este o problemă. Nu este singurul magazin din Obor cu produse asiatice. Duminică este mai mereu coadă. Este ziua lor liberă, în care își fac cumpărături pentru următoarea săptămână, dar se și relaxează.

Cosmin Savu: ”În duminicile însorite, o parte dintre parcurile bucureștene, aici, la Piața Unirii, se transformă într-o mică Asie. Migranții vin aici pentru a se bucura atât de natură, cât și de oameni, face parte din cultura lor. Sunt inofensivi, ei stau și se uită. Asta este bucuria lor de duminică”.

România câștigă zeci de milioane de euro pe an numai din contribuțiile muncitorilor străini

Dar au fost și imigranți asiatici care au trecut prin experiențe traumatizante. Heshan este un srilankez care a ajuns la o ciupercărie în Mureș. Proaspăt căsătorit, a venit să câștige bani pentru o viață mai bună, dar nu a avut parte de cel mai corect angajator. Le-au fost luate actele, au fost neplătiți și amenințați constant. Până la urmă au reușit să plece. Cu ajutorul celor de la OIM și-a găsit un nou angajator, dar până îi vine un nou permis de muncă stă ascuns într-un apartament din Turda.

Chestor Eleodor Pîrvu: „Dacă rămân ilegal, atunci când îl depistăm, automat luăm măsuri în acest sens, pe partea de returnare, returnare voluntară poate fi sau returnare forțată”.

Mahesh este astăzi ilegal în România din cauza unor compatrioți srilankezi stabiliți de mai mulți ani în București. Acceptă sub protecția anonimatului să ne spună povestea lui.

După ce a cheltuit o avere să ajungă în România, a lucrat într-un depozit. Pentru că și-a dorit mai mulți bani, a fost amăgit de un conațional să-și schimbe jobul. Și de anul trecut, din aprilie, lucrează fără forme legale în România. Singura lui variantă legală astăzi este să plece voluntar înapoi în Sri Lanka.

Chestor Eleodor Pîrvu: „Avem posibilitatea și un sistem flexibil prin care accesăm și cumpărăm bilete de avion și sunt escortați până la aeroport, iar de acolo își continuă drumul. Banii Uniunii Europene, cu sprijinul agenției Frontex”.

Estimările neoficiale sunt că în România sunt cel puțin 10.000 de imigranți ilegali, unii dintre ei în tranzit, alții într-o zonă neagră a economiei.

Într-un colț al Bucureștiului, se cântă, se roagă o comununitate de nepalezi creștini. O minoritate în țara lor, sunt mai puțini de 2%. În țara lor sunt discriminați, dar da, și-au găsit un loc unde pot să fie mai liberi decât la ei acasă. Este o biserică internațională, păstorită de un englez și soția, româncă.

Bill Tully, pastor: „Am găsit bucurie pură pentru oameni din aproape 30 de naționalități, așa cum sunt și prietenii noștri din Nepal”.

Natalia Tully: „Este un soi de stație de autobuz, lumea vine, pleacă, stau cam 3-4 ani. Și a venit unul dintre ei și a spus ”putem veni după biserică, suntem 3-4 nepalezi”, noi i-am încurajat, că am spus că mai bine să fie pereții murdari, dar să fie viață”.

Mircea Mocanu: „61 % consideră religia ca importantă în viața lor și 74 % declară că își găsesc alinare în rugăciune. Vedem că procentul este similar cu cel al diasporei românești într-un anumit fel, pentru că, fiind departe de casă, religia joacă rolul de liant între comunitatea de origine și comunitatea de destinație”.

Astăzi, România prosperă și datorită imigranților asiatici care muncesc și trăiesc aici.

Romulus Badea: „Un contingent de 100.000 de oameni. Câștigă 10 milioane din avizele de muncă, vreo 10 milioane din vize euro, da, vreo 17 milioane din permise, contribuții sociale, impozite. Ba mai mult, aceștia plătesc și contribuția pentru fondul de pensii, dar de care foarte puțini se vor bucura în România, pentru că nu există reglementări clare”.

Anatolie Coșciug: „Noi nu avem un plan național pentru imigrația care tocmai s-a terminat la începutul lui 2025, dar nu avem o strategie care privește strict migrația pentru muncă”.

Principalul reglementator ar trebui să fie Ministerul Muncii, unde am insistat pentru un interviu filmat despre politicile de import de forță de muncă.

Sterică Fudulea: „Cred că trebuie să avem într-adevăr un plan mai bine pregătit pe următorii 10 ani, să știm care sunt zonele, unde putem atrage forță de muncă și, mă întorc, cea mai bună zonă este în zona de diaspora românească”.

Până când vom avea condițiile socio-economice să aducem înapoi românii plecați în lume, construim economia cu asiaticii harnici și dedicați, oameni pe care trebuie să-i respectăm și să-i ajutăm să se simtă în România ca acasă.