Povestea Muntelui Rushmore, simbolul american din Vestul Sălbatic

În inima Munților Black Hills din Dakota de Sud, patru chipuri monumentale veghează solemn asupra unui peisaj încărcat de istorie și semnificații. George Washington, Thomas Jefferson, Theodore Roosevelt și Abraham Lincoln – fiecare sculptat cu migală în granit – formează ansamblul celebrului Munte Rushmore, un simbol al istoriei americane, dar mai ales al ambiției naționale, transmite Știri.md cu referire la adevarul.ro.

Ideea construirii unei sculpturi uriașe în această zonă a fost inițial una cu tentă turistică. În anii 1920, liderii locali căutau modalități de a atrage vizitatori în Dakota de Sud, iar Doane Robinson, considerat părintele ideii, a propus crearea unui monument care să celebreze figuri importante ale Vestului Sălbatic – precum Buffalo Bill sau Lewis și Clark. Cu toate acestea, sculptorul Gutzon Borglum, implicat ulterior în proiect, a avut o altă viziune: în loc de eroi regionali, el a propus reprezentarea unor figuri naționale, pentru a transforma lucrarea într-un simbol al unității și puterii Americii.

Visul de granit

Jonah LeRoy „Doane“ Robinson a jucat un rol fundamental în inițierea proiectului, dar adevăratul arhitect al viziunii artistice a fost Gutzon Borglum, un sculptor născut din părinți mormoni danezi. Borglum avea o experiență vastă în sculptura monumentală și lucrase anterior la controversatul proiect Stone Mountain în Georgia – o sculptură dedicată liderilor Confederației. Din cauza unor conflicte personale și ideologice, a abandonat acel proiect și a fost recrutat în 1924 pentru a conduce lucrările la ceea ce avea să devină Muntele Rushmore. Borglum a reconfigurat radical ideea inițială, insistând că doar figuri naționale ar putea oferi un sens profund monumentului. A colaborat strâns cu oficialii federali și a obținut sprijinul președintelui Calvin Coolidge, care a autorizat alocarea fondurilor guvernamentale. Pe lângă sprijinul politic, a fost nevoie și de numeroase donații private, campanii de promovare și lobby agresiv pentru a menține finanțarea vie pe parcursul anilor de criză economică.

Construcția efectivă a început pe 4 octombrie 1927 și a continuat intermitent până în 31 octombrie 1941, când proiectul a fost abandonat din cauza începerii celui de-Al Doilea Război Mondial și a morții lui Gutzon Borglum în martie 1941. Lucrarea a fost finalizată, într-o formă redusă față de planul inițial, de fiul sculptorului, Lincoln Borglum. Munca la monument a fost titanică. Peste 400 de muncitori au participat la lucrări, majoritatea mineri, sculptori şi muncitori calificați, mulți dintre ei imigranți europeni. Au fost folosite peste 400.000 de kilograme de dinamită pentru a disloca piatra dură a granitului. Lucrul era extrem de periculos – dar, în mod remarcabil, nu s-a înregistrat niciun deces în timpul construcției. Lucrătorii urcau pe schele improvizate, foloseau ciocane pneumatice și metode artizanale pentru a finisa chipurile președinților, modelate după machete de ghips la scară redusă.

Monumentul impresionează nu doar prin semnificație, ci și prin măreția tehnică. Fiecare cap sculptat are aproximativ 18 metri înălțime – echivalentul unui bloc cu șase etaje. Nasul fiecărei figuri măsoară 6 metri, iar gura, 5,5 metri. Ochii sunt adânciți și accentuați cu granit alb pentru a crea impresia de pupile. Costul total al lucrării s-a ridicat la aproape un milion de dolari – o sumă uriașă la acea vreme, mai ales în contextul Marii Crize. Aproximativ 85% din finanțare a venit din fonduri federale. Astăzi, monumentul atrage anual peste două milioane de vizitatori, fiind una dintre cele mai populare atracții turistice din Statele Unite. Este administrat de National Park Service și considerat un sit de importanță națională.

Cei Patru Părinți ai Americii

Alegerea celor patru președinți nu a fost întâmplătoare. George Washington reprezintă nașterea națiunii, fiind liderul Războiului de Independență și primul președinte al SUA. Thomas Jefferson simbolizează expansiunea teritorială, fiind autorul Declarației de Independență și inițiatorul achiziției Louisianei. Abraham Lincoln este vocea unității și a libertății, cel care a menținut uniunea în timpul Războiului Civil și a abolit sclavia. Theodore Roosevelt întruchipează modernizarea și poziționarea globală a Americii, fiind promotorul politicii externe expansioniste și al progresismului intern. Împreună, acești patru lideri reflectă narațiunea oficială a Americii ca națiune în continuă construcție, în căutarea libertății, unității și influenței mondiale. Monumentul devine astfel o lecție vizuală de istorie, dar și un exercițiu de selecție a memoriei, în care alte figuri – precum lideri indigeni, afro-americani sau femei – lipsesc cu desăvârșire.

De la sacru la profan

Black Hills este o regiune sacră pentru triburile Lakota Sioux, care au considerat muntele un loc spiritual, denumindu-l „Six Grandfathers“ („Șase bunici“). În 1868, prin Tratatul de la Fort Laramie, guvernul federal recunoștea aceste teritorii ca parte din rezervația indigenă. Însă, în urma descoperirii aurului, armata SUA a ocupat zona, încălcând tratatul – o rană istorică ce nu s-a închis niciodată. Pentru populațiile native, sculptarea fețelor liderilor coloniști pe un teritoriu sfânt este o formă de profanare culturală. Aceste tensiuni au dus la proteste și la solicitări de restituire a terenurilor. În 1980, Curtea Supremă a SUA a recunoscut ilegalitatea confiscării și a oferit despăgubiri financiare – refuzate însă de triburile Lakota, care doresc întoarcerea efectivă a pământului.

Rushmore a fost conceput ca o narațiune vizuală despre măreția Americii. Dar istoria monumentului ne arată și cât de fragilă poate fi granița dintre omagiu și mit. Alegerea președinților, excluderea altor grupuri din povestea națională, amplasarea pe teritoriu indigen – toate acestea sunt întrebări deschise în jurul moștenirii monumentului. 

Totuși, Rushmore a devenit și o sursă de inspirație artistică, literară și cinematografică. A apărut în filme iconice (precum „North by Northwest“ al lui Alfred Hitchcock), în benzi desenate, în proteste și parodii. Este un loc în care istoria oficială se întâlnește cu imaginarul popular, iar vizitatorii nu pot rămâne indiferenți în fața contrastelor pe care le provoacă.

În spatele fețelor impunătoare de granit se ascund simboluri și semnificații care reflectă ideologii, lupte de putere și viziuni despre ce înseamnă „America adevărată“. Fiecare președinte de pe munte reprezintă o versiune a idealului politic american: Washington – începutul, Jefferson – expansiunea, Lincoln – reconcilierea, Roosevelt – puterea globală. Însă aceste chipuri nu au fost alese doar pentru meritele istorice, ci și pentru a susține o narațiune dominantă a identității naționale, una care a marginalizat vocile minoritare și a ignorat traumele colective ale sclaviei, colonizării și asimilării culturale. Muntele Rushmore a fost deseori instrumentalizat politic, devenind fundal pentru discursuri patriotice, campanii electorale sau mesaje ideologice. În epoci diferite, monumentul a fost văzut și ca simbol al progresului, dar și al hegemoniei culturale. În ultimele decenii, activiștii indigeni și istorici critici au atras atenția asupra faptului că alegerea figurinelor și amplasarea monumentului pe un teritoriu disputat reflectă o viziune parțială, care exclude alte fațete ale istoriei americane. Astfel, Rushmore nu este doar un omagiu, ci și un avertisment despre riscul de a confunda memoria oficială cu adevărul istoric.

În umbra marelui munte

Muntele Rushmore se află în sud-vestul statului Dakota de Sud, în inima Munților Black Hills. Cel mai apropiat oraș este Keystone, situat la aproximativ trei kilometri. Se poate ajunge cu mașina pe autostrada U.S. Route 16, drumul fiind bine semnalizat și accesibil tot timpul anului. Aeroportul Regional Rapid City, aflat la aproximativ 50 de kilometri distanță, oferă zboruri interne din marile orașe americane. Monumentul este deschis vizitatorilor zilnic (cu excepția Crăciunului), încă de la 5 dimineața, iar intrarea este gratuită, deși parcarea este contra cost. Vizitatorii pot explora Grand View Terrace – platforma principală de observație –, pot merge pe Presidential Trail (o potecă panoramică) și pot vizita Sculptor’s Studio, unde sunt expuse uneltele originale și macheta monumentului. În interiorul complexului se găsesc un muzeu interactiv, un amfiteatru pentru proiecții și ceremonii și facilități turistice (cafenea, gift shop, centru de informare).

Un alt obiectiv impresionant în apropierea Muntelui Rushmore este Parcul Național Badlands, aflat la aproximativ două ore distanță cu mașina. Cu relieful său atipic – creste zimțate, canioane abrupte, turnuri de stâncă și platouri sedimentare colorate –, parcul oferă o incursiune în geologia veche de milioane de ani a regiunii. Este și un paradis pentru paleontologi, având unele dintre cele mai bogate depozite de fosile din America de Nord. La sud de Rushmore se află două dintre cele mai spectaculoase peșteri ale continentului: Jewel Cave și Wind Cave, ambele declarate monumente naționale. Jewel Cave, a treia cea mai lungă peșteră din lume, impresionează prin cristalele ei de calcit strălucitor, în timp ce Wind Cave este cunoscută pentru formațiunile rare, delicate de rocă ce seamănă cu niște faguri de piatră. Acestea sunt explorabile în tururi ghidate și oferă o perspectivă subterană asupra bogăției naturale a zonei.

Pentru cei pasionați de istorie și de povești din Vestul Sălbatic, orașul Deadwood este o oprire esențială. Situat la nord de Black Hills, Deadwood a fost un oraș minier faimos în secolul XIX, locul unde au trăit figuri celebre ca Wild Bill Hickok și Calamity Jane. Astăzi, orașul păstrează atmosfera de frontieră, cu clădiri istorice restaurate, muzee, saloane tematice și chiar cazinouri. Zona este, totodată, un teritoriu ideal pentru drumeții, ciclism montan, camping și observarea faunei – bizoni, cerbi, urși sau vulturi pot fi zăriți în rezervațiile din zonă. Pădurile dese, drumurile sinuoase, tunelurile săpate în stâncă și punctele panoramice îți oferă experiența completă a peisajului american clasic – atât cel din imaginile turistice, cât și cel mai profund, care vorbește despre întindere, solitudine și libertate.