În prezent, Magazinul Crăciunului din Rothenburg oferă zeci de mii de produse constând în ornamente de Crăciun şi cadouri - ghirlande, globuri de sticlă, din plastic, sub cele mai variate forme, instalaţii de iluminare, căsuţe de Crăciun, lumânări, candele, pahare, ceasuri, spărgători de nuci, coroniţe, piramide de Erzgebrige, moşi, îngeri, reni etc.
După câţiva ani de la mutarea afacerii la Rothenburg, în una dintre casele achiziţionate de familia Wohlfahrt a fost deschis un Muzeu al Crăciunului, unde publicul poate afla lucruri extraordinare despre cum era sărbătorit acesta şi cum au evoluat decoraţiunile de Crăciun începând cu sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.
Ideea creării muzeului i-a aparţinut lui Harald Wohlfahrt, în 1981, care a pornit de la premisa că sărbătoarea Crăciunului are o istorie pe cât de lungă, pe atât de puţin documentată.
Aşa a luat fiinţă Deutsches Weihnachtsmuseum (Muzeul German al Crăciunului), care a devenit în scurt timp o atracţie turistică, fiind un loc unic în lume, în care poţi afla care este istoria fabricării ornamentelor din bradul de Crăciun, cum au apărut piramidele din Erzgebirge (Munţii Metaliferi, situaţi la graniţa dintre Germania şi Cehia) - construcţii din lemn, specifice doar acestei zone germane, inspirate din activitatea minieră din acel masiv muntos.
În muzeu poţi, de asemenea, vedea o reproducere a Icoanei Naşterii lui Iisus, o imagine din 1466 care se regăseşte într-o biserică din Rothenburg, o reprezentare a magilor care sosesc în Ierusalim - o compoziţie din 1780 - un brad din 1600 sau cum erau copiii îmbrăcaţi de Crăciun în 1730.
Aici aflăm că, din anul 1600, decoraţiunile de Crăciun au crescut gradual de la clasa de mijloc, până la societatea aristocratică, că primele ornamente s-au păstrat din 1780, cum au evoluat acestea de la măr la globuri. Aici poţi găsi globuri de la 1780, 1860, 1880, 1900 până la decoraţiunile din secolul XX.
Documentele vechi indică faptul că, în jurul anului 1400, sunt consemnări despre un copac de Crăciun care a fost decorat de către breasla brutarilor cu mere, napolitane, nuci şi turtă dulce, iar mai apoi s-a scris despre copaci decoraţi cu flori de hârtie, bucăţi de mezeluri, brânză sau trestie de zahăr.
În muzeu aflăm că primele imagini cu un brad împodobit de Crăciun, din 1708, îi aparţin prinţesei germane Liselotte von der Pfalz, soţia lui Filip al Franţei, ducele de Orleans, care şi-a descris copilăria din Hanovra, ea fiind născută în 1652.
În 1870 a început producţia industrială a decoraţiunilor de brazi de Crăciun, principalele centre de producţie fiind Drezda, Leipzig şi Berlin, iar din 1900, germanii au început să facă globuri şi decoraţiuni pentru piaţa americană.
În preajma Primului Război Mondial, ornamentele erau suflate cu aur şi cu argint şi, uneori, erau decorate cu vopsele obţinute din natură. Aurul şi argintul dădeau un efect metalic, care era reflectat în lumina candelelor, iar farmecul particular al acestor decoraţii de Crăciun era dat de structura naturală - nu erau decorate cu figuri religioase, singura excepţie erau îngerii, ci se prefera în general reprezentările animalelor.
Pe piaţa germană au apărut treptat şi decoraţii de Crăciun produse în Rusia, care arătau puţin diferit faţă de cele autohtone şi aveau culori mai puternice.
Pe teritoriul german tehnica globurilor de sticlă se dezvoltă vertiginos în perioada 1831-1835. În 1920 apar decoraţiunile cu gelatină colorată, dar şi primele cataloage de promovare. De la jumătatea secolului al XIX-lea, au început să apară şi decoraţiuni din metal.
Tot în Muzeul German al Crăciunului ni se spune că prima instalaţie electrică pentru bradul de Crăciun a apărut în 1882, la trei ani după descoperirea becului (1879), iar aceasta a fost folosită în SUA.
Decoraţiunile mai pretenţioase, inclusiv cele de catifea, au apărut după 1940, când brazii devin foarte încărcaţi de ornamente.
O altă secţiune din muzeu este dedicată istoriei lui Moş Crăciun în Germania, care a fost menţionat prima dată într-un dicţionar german din 1820.
Rothenburg ob der Tauber este unul dintre cele mai bine conservate oraşe medievale din Europa. Este unul dintre puţinele locuri din Germania care nu a fost bombardat în cel de-Al Doilea Război Mondial, la fel cum a scăpat neatins şi în timpul Războiului de treizeci de ani, din perioada 1618-1648.
Astfel, în Rothenburg ob der Tauber pot fi admirate nenumărate capodopere arhitecturale, cum ar fi Primăria din secolul al XIII-lea, Taverna Consiliului din secolul al XIV-lea, cu vechile sale ceasuri şi figuri mecanice, peste 40 de case şi turnuri vechi, Biserica Sf. Iacob, finalizată în 1485, care deţine Altarul Sfântului Sânge, o sculptură din lemn datând din 1505, "Piaţa Micului" (aflată în prezent în restaurare), o intersecţie din care se pot vedea două turnuri care datează de la începutul secolului al XIII-lea.
În Rothenburg se mai poate vizita Castelul Gardens, podul dublu de pe Valea Tauber, Muzeul Oraşului Imperial cu o bucătărie din secolul al XIII-lea, sau panourile din secolul al XVI-lea pe care este expus armament european începând cu epoca de piatră până în secolul al XIX-lea, inclusiv armele de vânătoare folosite de Frederick cel Mare.