Orașul piticilor se află în Iran. De ce toți oamenii erau mici
Într-o zona indepartată din provincia sudică Khorasan, în Iran, aproape de granița cu Afganistan, se află un sat, Makhunik, care, până acum 100 de ani, era locuit doar de pitici.
Iar asta se vede în arhitectura zonei, unde casele sunt extrem de joase, iar pe ușă nu ar putea patrunde cineva mai înalt de 1,40 metri, transmite Știri.md cu referire la ziare.com.
Ciudățenia are însă o explicație, conform Amusing Planet. Satul era unul izolat, zona una extrem de uscată, care făcea ca agricultura să fie un lux, la fel și creșterea animalelor. Napii, orzul și un fruct numit jujube erau cam singurele plante care puteau fi cultivate. Așa că oamenii erau vegetarieni, fară să vrea.
Subnuțritia și-a spus în cele din urmă cuvântul, oamenii din regiune ajungând să aibă tot felul de deficiente. Apoi, faptul că erau izolați de restul lumii a făcut ca rudele să se căsătorească între ele, așa că genele problematice să fie împărtășite de ambii părinți și foarte vizibile în rândul urmașilor lor. Iar multe aveau legătura cu nanismul.
Statura mică a locuitorilor, dar și faptul că o locuință mică, joasă, era mai ușor de încălzit atunci când era frig și de răcit, când soarele dogorea, a făcut ca satul să pară unul în miniatura.
Abia la mijlocul secolului al XX-lea s-au construit șosele, ceea ce a permis locuitorilor să aducă din alte părți și altfel de hrană: orez și carne de pui, ceea ce s-a văzut imediat în înfățișarea locuitorilor zonei. Au început să devină mai înalți, de la o generație la alta.
În prezent, mare parte dintre cei 700 de locuitori din Makhunik sunt de statură normală și au părăsit casele tradiționale. Acestea le aduc însă bani buni, fiind privite ca o ciudățenie.
