Lacul blestemat din România care a înghițit două cimitire și a distrus sute de vieți

Vorbim despre Cinciș, un lac de acumulare din județul Hunedoara, despre care mulți cred că ar fi blestemat. Povestea începe prin anii ’60, când Partidul a hotărât ca cinci sate de pe Valea Cernei să fie complet demolate. Locul evacuat a fost umplut cu 30 milioane metri cubi de apă și transformat în Lacul Cinciș, menit să fie principala sursă de apă a combinatului siderurgic din zonă, scrie noizz.ro.

În jur de 150 de familii au fost forțate să-și părăsească definitiv locuințele și să-și clădească o viață nouă altundeva. Toate casele, două biserici și două cimitire au fost inundate și pur și simplu rase de pe fața Pământului. E ca și cum satele Cinciş-Cerna, Valea Ploştii, Baia lui Crai, Moara Ungurului şi Ciuleni nu ar fi existat vreodată.

Gata, terenul a fost perfect pregătit pentru mituri supranaturale. Lumea a început să spună că lacul e bântuit de sufletele celor din mormintele înghițite de apă, că animalele dimprejur refuză să bea din Cinciș, că tot felul de monștri subacvatici își fac veacul pe fundul lacului.

Există și o legendă despre un scafandru care a ajuns până în adâncurile lui, iar ceea ce a văzut acolo l-a șocat într-așa hal încât nu a mai scos vreodată un cuvânt. Cică și-a petrecut restul vieții într-un spital de nebuni. Bineînțeles că mitul e la fel de plauzibil ca un basm Disney.

Oricât de savuroasă ar fi povestea mormintelor de sub lac pentru pasionații de paranormal, un localnic pe nume Andrei Antonie spune că oamenii și-au dezgropat morții înainte ca zona să fie inundată. Trupurile neînsuflețite ar fi fost mutate într-un alt cimitir din apropiere, deci basmul spiritelor „înecate” pică.

Animalele se feresc de lac, îngrozite de entitățile malefice care-i bântuie adâncurile.

Deși Lacul Cinciș are într-adevăr o poveste nefericită, nu se pune problema de fenomene stranii. Poveștile astea de groază sunt doar un mod prin care își descarcă sufletul localnicii afectați de construirea lui și o momeală bună pentru turiștii în căutare de fiori. După ce am citit legendele astea, parcă-mi vine și mie să dau o fugă până-n Hunedoara.