Cea mai mare parte a acestora, însă, nu erau luate nici la evidență contabilă, iar numărul exact de sisteme (SI) dezvoltate pe cheltuiala bugetului sau a donatorilor externi, și date oficial în exploatare, nu este cunoscut nici astăzi, transmite Știri.md cu referire la mold-street.com.

Sursă: Curtea de Conturi

Potrivit unui raport al Curții de Conturi, doar 79 de SI din cele 127 din gestiunea instituțiilor și entităților publice figurau în evidența contabilă a acestora și erau utilizate conform destinației.

Celelalte fie că sunt gata (funcționale) dar din diverse motive rămân off-line, fie că au erori și nu pot fi exploatate. De ce un număr atât de mare de SI-uri nu sunt online după ce s-au cheltuit milioane de lei pentru construcția lor e o întrebare la care autoritățile nu au răspuns.

Sistemul informaţional anti-gripal

Mai mult de 10 ani în urmă pandemiile de gripă atipică la nivel global au semănat panică în lume - inclusiv în Republica Moldova - și au determinat guvernele (inclusiv cel de la Chișinău) să i-a măsuri împotriva îmbolnăvirilor în masă.

După 40 de decese umane în țară și peste 18.000 în restul lumii, atribuite gripei aviare, autoritățile moldovene au decis să dezvolte un sistem de supraveghere epidemiologică pentru a gestiona situațiile de criză în domeniul sănătății publice.

În anul 2011 Guvernul a cheltuit 7 milioane de lei, bani primiți de la Banca Mondială, pentru dezvoltarea unui SI în vederea prevenirii și administrării pandemiilor gripale și altor maladii infecțioase. Valurile de gripă însă (la început aviară, apoi porcină, după care au urmat alte tipuri denumirea cărora nimeni nu-și mai amintește) s-au succedat în lanț, fără ca portalul sus-menționat să devină un serviciu public.

Acest soft nu a fost utilizat niciodată și nu este funcțional nici în prezent, au constatat auditorii de la Curtea de Conturi.

Agenția Națională pentru Sănătate Publică, care a primit sistemul în gestiune de la Ministerul Sănătăţii, susţine că în anii 2011-2015 a adresat „solicitări elaboratorului de sistem, iar pentru clarificarea situației a fost creat un grup de lucru, care în fond nu a soluționat problema”. Pe de altă parte, compania care a realizat sistemul, l-a inclus pe site-ul propriu în portofoliul de proiecte finalizate.

Nu este clar dacă sistemul anti-epidemiologic respectiv, în virtutea ”vârstei”, necesită modernizări sau este defectuos de la naștere, însă care ar fi justificarea în cazul unui sistem informațional relativ nou? De exemplu, sistemul informațional automatizat (sunt și sisteme manuale?) pentru Asistența Medicală Primară, care a costat 20 de milioane de lei și pus oficial în funcțiune în anul 2015.

Potrivit Curții de Conturi, serviciile de dezvoltare au fost prestate în lipsa documentației aferente unor astfel de proiecte (concept, regulament, caiet de sarcini, etc.), iar softul nici astăzi nu este înregistrat în evidența contabilă a Ministerului Sănătății ca activ nematerial.

Justiţia, o gaură neagră pentru sisteme informaţionale

În domeniul judiciar situația este și mai gravă în comparație cu sectorul sănătății publice.

La începutul anului 2019 în gestiunea Agenției Resurse Informaționale Juridice din subordinea Ministerului Justiţiei tocmai 7 sisteme informaționale au fost nefuncționale. Valoarea totală a acestora este de circa 15 milioane lei.

O parte din sistemele ce funcționează au fost frecvent manipulate chiar de persoanele ce urmau să aibă grijă de operarea corectă a softului, respectând buchia legii. Este elocvent cazul de la fosta Judecătorie a sectorului Râşcani, unde un magistrat şi câteva grefiere au ajuns pe banca acuzaţilor pentru gestionarea frauduloasă a unor dosare civile prin intermediul programului automatizat de distribuire aleatorie a dosarelor (PIGD), creat pe banii donați de Guvernul SUA.

Instituţiile din subordinea Ministerului Justiţiei continuă și astăzi să risipească resurse din buget sau din finanțări externe, acordate pentru diverse sisteme informaţionale ce n-au fost finalizate. Un exemplu elocvent este Centrul de Informații Juridice (CIJ), care a cheltuit jumătate de milion de lei în 2017 pentru dezvoltarea registrului procedurilor de executare „e-Executor”, dar încă n-a apucat să-l lanseze.

”e-Executor” urma să reducă timpul consumat pentru executarea deciziilor judecătorești și numărul refuzurilor de executare, legat de prezentarea informațiilor incorecte. De asemenea, acesta trebuia să devină un mecanism de colaborare între actorii implicați în procedurile de executare silită: executori judecătorești, instanțe, autorități și instituții publice, creditori, debitori.

Ce a blocat dezvoltarea sistemelor informaţionale

Un alt caz relevant este Sistemul Informațional al Resurselor de Apă (SIRA), destinat monitorizării în timp real a volumului de apă utilizat pentru irigare, dar şi managementului durabil al resurselor acvatice pe termen lung. În dezvoltarea SIRA s-au investit 4,8 milioane lei – asistenţă din partea Statelor Unite ale Americii în cadrul programului Compact, administrat de Fondul Provocările Mileniului (din 2016 – Fondul de Dezvoltare Durabilă Moldova, FDDM).

Sistemul transmis trei ani în urmă nu este însă funcţional, iar pe pagina sa oficială www.sira.brand.md este plasată doar o informaţie succintă despre proiect şi câteva comunicate de patru ani vechime.

Radu Cazacu, director adjunct al Agenției Apele Moldovei, a confirmat că sistemul nu funcționează. „El nu a ajuns să fie funcţional pentru că nu a fost dus până la bun sfârşit de către Fondul de Dezvoltare Durabilă, care l-a elaborat”, a afirmat demnitarul.

Pe de altă parte, după o recentă evaluare de audit, Curtea de Conturi a venit cu o altă explicaţie a motivelor pentru care SIRA rămâne a fi o risipă de bani și timp.

„Concepția-cadru și portalul public au fost finalizate în anul 2014, însă procedura de avizare a proiectului Hotărârii de Guvern privind SIRA de către instituțiile guvernamentale relevante a fost reluată de la zero de trei ori, din cauza a trei schimbări de Guvern în perioada respectivă, precum și procesul de demarare a elaborării componentei Portalului Public al SIRA a fost amânat la fel de trei ori. Cu toate acestea, portalul public al SIRA în forma lui finală a fost elaborat până la expirarea termenului Programului Compact, prezentat și instruirile necesare petrecute în lunile mai - iulie 2015”, citează Curtea de Conturi un răspuns oficial dat de FDDM la finele anului trecut.

De asemenea, FDDM a menționat și despre faptul că portalul SIRA, peste două luni după activare în spațiul virtual, a fost dezactivat de Centrul de Telecomunicaţii Speciale, la solicitarea Ministerului Mediului.

Şeful de la Apele Moldovei a precizat că cele două softuri care constituie SIRA vor fi integrate în Cadastrul de Stat al Apelor, care va avea mai multe componente, inclusiv registrul zonelor protejate și registrul resurselor hidrotehnice.

În aprilie 2019, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului (MADRM) a publicat o nouă versiune (precedenta fusese publicată în septembrie 2018) a unui proiect de Hotărâre de Guvern privind aprobarea Conceptului Cadastrului de Stat al Apelor. Când însă va fi aprobat, dezvoltat şi mai ales pus în funcţiune, e greu de spus însă.

Sisteme dezvoltate fără concepte

În procesul de evaluare a gradului de performanță și evidență a resurselor informaționale de stat, Curtea de Conturi a constatat că marea parte a sistemelor informaționale au fost elaborate fie în lipsa conceptului, fie în baza unor concepte învechite, fapt care a contribuit la lipsa sistemelor date în spațiul public virtual, consecința fiind risipa de finanțe publice.

Astfel, în anul 2013, doar 12 din 101 de sisteme (11,88%) au fost create în baza concepției elaborate şi aprobate în modul stabilit de lege, iar în urma inventarierii din 2016 s-a descoperit că doar 36 din 221 de sisteme informaţionale au fost create în baza unei concepții.

Totodată, în anul 2013 doar 12 (8,7%) din 138 de sisteme au fost elaborate, implementate şi exploatate conform cerințelor tehnice, iar în anul 2016 doar 58 (26,2%) din 221 dețineau documentația tehnică necesară.

Drept consecinţă, constatăm că dezvoltarea informaţională a Republicii Moldova are loc într-un mod haotic şi inconsecvent. Din lipsă de coordonare, uneori diferite instituții ale statului comandă acelaşi soft sau portaluri care au scopuri similare, pentru care sunt cheltuite sume uriaşe din buget.

În alte cazuri, se întâmplă că unele sisteme, după finalizare și aprobarea pentru exploatare, nu sunt compatibile cu cele deja existente și atunci apare necesitatea de a face programare suplimentară pentru a îndrepta lucrurile. Cert este că autoritățile nu se grăbesc să migreze la un regim de e-guvernare, unde serviciile publice sunt rapide, ieftine și transparente, iar rolul birocraților este redus la minimum.